SIMTZ simtzuri s. n. 1. Facultate a oamenilor shi a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioara cu ajutorul unor organe specifice; functzie a organismului prin care acesta receptzioneaza shi prelucreaza o anumita categorie de stimuli externi sau interni; simtzire. ◊ Organe de simtz = organe periferice ale perceptziei senzoriale. ♦ (Mai ales la pl.) Instinct pornire senzuala; senzualitate. ♦ Delectare a simtzurilor; gust. 2. Capacitate a omului de a intzelege de a judeca de a aprecia; inclinare aptitudine pentru ceva. Simtz moral = facultatea de a deosebi binele de rau. Simtz practic = indemanare in rezolvarea diferitelor chestiuni concrete. Din simtzi (derivat regresiv).

simtz sn [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: sintz / Pl: ~uri / E: pvb simtzi] 1 Facultate a fiintzelor de a percepe impresii din lumea exterioara prin organele senzoriale specifice Si: (rar) sens (29) simtzire (1). 2 Sistem receptor unitar corespunzator unei anumite categorii de stimuli din lumea exterioara sau din interiorul organismului Vz sensibilitate. 3 (Is) Organe de ~ Organe periferice ale perceptziei senzoriale. 4 (Lpl) Insushirea de a fi senzual. 5 (Spc) Inclinatzie spre placerile trupeshti Si: erotism (2) senzualism senzualitate (rar) sexualism (inv) simtzualism simtzualitate. 6 Capacitate innascuta a cuiva de a sesiza intzelege shi evalua rapid shi corect un fenomen o situatzie etc. Si: simtzamant (2) simtzire (21) (rar) sens. 7 Aptitudine a cuiva pentru (a face) ceva. 8 (Is) ~ moral Facultatea de a deosebi binele de rau. 9 (Is) ~ practic Indemanare in rezolvarea diferitelor chestiuni concrete. 10 (Is) ~ de raspundere Conshtiinciozitate in implinirea sarcinilor primite sau asumate. 11 (Rar; is) ~ comun Bunsimtz. 12 (Rar) Sens (1). 13 (Rar) Sentiment (1). 14 (Rar) Pasiune. 15 (Ivr) Pofta (1). 16 (Ivr) Capriciu (1).

SIMTZ simtzuri s. n. 1. Facultate a oamenilor shi a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioara cu ajutorul unor organe specifice; functziune a organismului prin care acesta receptzioneaza shi prelucreaza o anumita categorie de stimuli externi sau interni; simtzire. ◊ Organe de simtz = organe periferice ale perceptziei senzoriale. ♦ (Mai ales la pl.) Instinct pornire senzuala; senzualitate. ♦ Delectare a simtzurilor; gust. 2. Capacitate a omului de a intzelege de a judeca de a aprecia; inclinare aptitudine pentru ceva. ◊ Simtz moral = facultatea de a deosebi binele de rau. Simtz practic = indemanare in rezolvarea diferitelor chestiuni. Din simtzi (derivat regresiv).

SIMTZ simtzuri s. n. 1. Facultate a omului shi a animalului de a percepe impresii din lumea exterioara cu ajutorul organelor senzoriale specifice; simtzire. La o cirmire a vietzii simtzurile unul cite unul incep sa se intunece. DELAVRANCEA a. 79. ♦ Delectare a simtzurilor; gust (II 4). Elescu i inshira numele acelor obiecte destinate a satisface simtzurile iubitei sale. BOLINTINEANU O. 462. ♦ (Mai ales la pl.) Instinct pornire senzuala; senzualitatze. [Lara] vrea Nimic sa nushi refuze din tot ce simtzul cere. MACEDONSKI O. I 261. 2. Capacitate a omului de a intzelege de a judeca de a aprecia; inclinare aptitudine pentru ceva. [Caragiale] avea in grad inalt simtzul limbii shi al posibilitatzilor ei. IBRAILEANU S. 61. Cetatzeanul turmentat persoana simbolica dupa cum am zis prin ignorantza lui prin lipsa de simtz politic. GHEREA ST. CR. I 346. Oricit de neplacut sa fi fost spectacolul pentru simtzul estetic al calatorului meu el avu o influentza salutara asupra eroului nostru. EMINESCU N. 35. ◊ (Frantzuzism invechit) Simtz comun = bunsimtz. Numi pasa de critica domnului acelui. SHi pentru ce nutzi pasa? Pentru k nare simtzul comun. NEGRUZZI S. I 259. Simtz moral = facultatea de a deosebi binele de rau. Simtz practic = indeminare in a rezolva diferite chestiuni. ◊ Expr. A avea simtzul raspunderii (sau simtz de raspundere) v. raspundere.

SIMTZ ~uri n. 1) Insushire a organismului viu de a receptziona shi de a prelucra excitantzi externi sau interni sub forma de senzatzii conshtiente. ◊ Organe de ~ organe care receptzioneaza excitatziile din mediul exterior shi interior. 2) Capacitate de a intzelege de a prelucra real un lucru. ~ul responsabilitatzii. ~ul masurii. ~ul umorului. ◊ ~ practic priceperea de a rezolva chestiuni practice. /v. a simtzi

simtz n. 1. facultatea prin care fiintzele insufletzite primesc impresiunea obiectelor exterioare: omul are cinci simtzuri: vazul auzul mirosul gustul shi pipaitul; simtz intern conshtiintza psihologica; simtz moral conshtiintza binelui shi a raului; 2. facultatea de a simtzi vorbind de lucruri morale: simtzul frumosului; 3. facultatea de a intzelege de a judeca: simtzul picturei; bunul simtz dreapta judecata mintea sanatoasa; 4. placere josnica pofta neinfranata: betzia simtzurilor.

1) simtz n. pl. urĭ (d. a simtzi dupa lat. sensus. V. sens). Facultatea pin care omu shi animalele primesc impresiunea obĭectelor de afara: is cincĭ simtzurĭ (vazu auzu mirosu pipaitu shi gustu). Facultatea de a aprecia de a face deosebire: simtzu intern (conshtiintza sufleteasca) simtzu moral (deosebirea bineluĭ de raŭ) bunu simtz (dreapta judecata calitatea de a pricepe fara sa te fi invatzat shcoala) simtzu comun (inteligentza saŭ priceperea obishnuita a oamenilor). Pricepere Intzelegere: a avea simtzu frumusetziĭ al picturiĭ al conduceriĭ trupelor. Pl. Placerĭ fizice sensualitate pasiune: om dominat de simtzurĭ.

sintz sn vz simtz

sintz V. simtz.

simtz s. n. pl. símtzuri

simtz s. n. pl. símtzuri

SIMTZ s. 1. (rar) sens (inv.) simtzire. (~ul vazului al auzului.) 2. (la pl.) erotism senzualism senzualitate (rar) sexualism (inv.) simtzualism simtzualitate. (O viatza dominata de ~uri.) 3. instinct. (~ de conservare.) 4. acuitate aplecare aptitudine inclinare inclinatzie. (Are un profund ~ pentru nuantze.)

SIMTZ s. v. acceptzie contzinut insemnare intzeles pasiune semnificatzie sens sentiment simtzire valoare.

SIMTZ s. 1. (FIZIOL.) (rar) sens (inv.) simtzire. (~ vazului auzului.) 2. (la pl.) erotism senzualism senzualitate (rar) sexualism (inv.) simtzualism simtzualitate. (O viatza dominata de ~.) 3. instinct. (~ de conservare.) 4. acuitate aplecare aptitudine inclinare inclinatzie. (Are un profund ~ pentru nuantze.)

simtz s. v. ACCEPTZIE. CONTZINUT. INSEMNARE. INTZELES. PASIUNE. SEMNIFICATZIE. SENS. SENTIMENT. SIMTZIRE. VALOARE.

NIHIL EST IN INTELLECTU QUOD NON PRIUS FUERIT IN SENSU (lat.) nu exista nimic in minte fara sa fi fost mai inainte in simtzuri Principiu care rezuma conceptzia senzualista a lui J. Locke indreptat impotriva teoriei carteziene a ideilor innascute.