SIMTZ simtzuri s. n. 1. Facultate a omului shi a animalului de a percepe impresii din lumea exterioara cu ajutorul organelor senzoriale specifice; simtzire. La o cirmire a vietzii simtzurile unul cite unul incep sa se intunece. DELAVRANCEA a. 79. ♦ Delectare a simtzurilor; gust (II 4). Elescu i inshira numele acelor obiecte destinate a satisface simtzurile iubitei sale. BOLINTINEANU O. 462. ♦ (Mai ales la pl.) Instinct pornire senzuala; senzualitatze. [Lara] vrea Nimic sa nushi refuze din tot ce simtzul cere. MACEDONSKI O. I 261. 2. Capacitate a omului de a intzelege de a judeca de a aprecia; inclinare aptitudine pentru ceva. [Caragiale] avea in grad inalt simtzul limbii shi al posibilitatzilor ei. IBRAILEANU S. 61. Cetatzeanul turmentat persoana simbolica dupa cum am zis prin ignorantza lui prin lipsa de simtz politic. GHEREA ST. CR. I 346. Oricit de neplacut sa fi fost spectacolul pentru simtzul estetic al calatorului meu el avu o influentza salutara asupra eroului nostru. EMINESCU N. 35. ◊ (Frantzuzism invechit) Simtz comun = bunsimtz. Numi pasa de critica domnului acelui. SHi pentru ce nutzi pasa? Pentru k nare simtzul comun. NEGRUZZI S. I 259. Simtz moral = facultatea de a deosebi binele de rau. Simtz practic = indeminare in a rezolva diferite chestiuni. ◊ Expr. A avea simtzul raspunderii (sau simtz de raspundere) v. raspundere.