1) simtz n. pl. urĭ (d. a simtzi dupa lat. sensus. V. sens). Facultatea pin care omu shi animalele primesc impresiunea obĭectelor de afara: is cincĭ simtzurĭ (vazu auzu mirosu pipaitu shi gustu). Facultatea de a aprecia de a face deosebire: simtzu intern (conshtiintza sufleteasca) simtzu moral (deosebirea bineluĭ de raŭ) bunu simtz (dreapta judecata calitatea de a pricepe fara sa te fi invatzat shcoala) simtzu comun (inteligentza saŭ priceperea obishnuita a oamenilor). Pricepere Intzelegere: a avea simtzu frumusetziĭ al picturiĭ al conduceriĭ trupelor. Pl. Placerĭ fizice sensualitate pasiune: om dominat de simtzurĭ.