SIGÍLIU sigilii s. n. 1. Placa (fixata pe un maner) care este gravata o monograma o emblema o efigie etc. shi care se aplica pe un act oficial k dovada a autenticitatzii lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tush sau cu ceara roshie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv marca. 2. Pecete de ceara roshie care sa imprimat prin apasare o shtampila shi care serveshte la sigilarea unui lucru a unei incaperi etc. pentru a evita desfacerea lui de catre persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] Din lat. sigillum.

sigiliu sn [At: SAULESCU HR. I 246/11 / V: sigil (Pl: sigiluri shi sigile) (reg) segil sugil (ivr) sighil / Pl: ~i shi (inv) ~ri / E: lat sigillum cf it sigillo] 1 Placa mai ales de metal cu maner sau montata pe un inel pe a carei suprafatza libera este gravata o emblema o efigie o monograma etc. shi care aplicata pe ceara roshie sau cu tush pe acte scrisori colete etc. da acestora caracter de autenticitate shi de integritate Si: pecete shtampila (irg) pecetlar shtempel (inv) muhur pecetnic peciu. 2 (Is) ~ sec Amprenta in relief care o lasa pe hartie aplicarea unui sigiliu (1) special. 3 (Fig) Semn caracteristic Si: marca² pecete. 4 Ceara roshie sau plumb bronz etc. (care se aplica sau se leaga de un document de un pachet etc. care se imprima prin apasare un sigiliu (1). 5 Semn lasat de un sigiliu pe un document. 6 (Pex) Semn lasat de o shtampila pe un document pe un obiect etc. Si: pecete shtampila (ivr) pecetlar shtempel (inv) muhur pecetnic.

SIGÍLIU sigilii s. n. 1. Obiect alcatuit dintro placa (fixata pe un maner) care este gravata o monograma o emblema o efigie etc. shi care se aplica pe un act oficial k dovada a autenticitatzii lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tush sau cu ceara roshie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv marca. 2. Ceara roshie care sa imprimat prin apasare o shtampila shi care serveshte la sigilarea unui lucru a unei incaperi etc. pentru a evita desfacera lui de catre persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] Din lat. sigillum.

SIGÍLIU sigilii s. n. 1. (Astazi in concurentza cu shtampila) Mic obiect alcatuit dintro placa (fixata pe un miner) shi purtind o inscriptzie o emblema etc. care se aplica pe un act (oficial) k dovada a autenticitatzii lui. Nu se poate depune juramintul fara sa fie de fatza secretarul de stat Balcescu care e acum purtatorul sigiliului cel mare al tzarii. CAMIL PETRESCU O. II 277. Cite o scrisoare ma cauta din cind in cind cu zece sigilii poshtale. C. PETRESCU A. 417. ♦ Text imprimat cu o shtampila. Se opri inaintea avizului din usha scris de mina cu cerneala violeta palida shi shtearsa asha k nu se mai putea citi semnaturile shi sigiliul. C. PETRESCU I. II 43. ◊ Sigiliu sec = urma in relief care o lasa pe hirtie aplicarea unui sigiliu special. ♦ Fig. Semn distinctiv marca. Intre Rastignac shi Raskolnikov variatzia individualitatzilor este infinita dar toate poarta sigiliul tipului social. CONTEMPORANUL S. II 1956 nr. 488 3/4. Il inshfacase pe dupa git... shi scuturindul intro fierbinte imbratzishare i shi ashternuse pe obraz sigiliul mustecioarelor pomadate. C. PETRESCU A. R. 12. Estera o celebritate a Parisului de pe atunci purta in trasaturile figurii sale sigiliul frumusetzii ebraice. ALECSANDRI O. P. 133. 2. Pecete de ceara roshie care sa aplicat o shtampila shi care serveshte la sigilarea unui lucru pentru a se evita desfacerea de catre persoane neautorizate. Pune o shtampila. Inginerul are shi el alta shtampila care o pune pe un al doilea sigiliu. BOGZA TZ. 76. Sau tras obloanele sau lipit sigiliile. SAHIA N. 91. Intro zi... primi o scrisoare cu sigiliul negru... o copie de pe un testament parea a fi. EMINESCU N. 40. Pl. shi: sigiliuri (I. IONESCU D. 116). Varianta: sigíl (CAMILAR N. I 20) s. n.

SIGÍLIU s.n. Pecete shtampila. ♦ (Fig.) Semn distinctiv marca. [Pron. liu pl. i iuri var. sigil s.n. / < lat. sigilium cf. it. sigillo].

SIGÍLIU s. n. 1. pecete shtampila. 2. (fig.) caracter distinctiv marca insemn. (< lat. sigillum)

SIGÍLIU ~i n. 1) Obiect constand dintro placa cu maner care este gravata in relief o monograma o efigie o emblema shi care se aplica pe diverse obiecte (scrisori acte oficiale colete incaperi etc.) pentru a le atribui caracter de integritate sau valabilitate. 2) Semn imprimat pe ceva cu un astfel de obiect. 3) Pecete de ceara roshie cu un astfel de semn. [Sil. liu] /<lat. sigillum

segil sn vz sigiliu

sighil sn vz sigiliu

sigil sn vz sigiliu

SIGIL v. sigilo.

SIGÍL s.n. v. sigiliu.

sigil n. pecete.

*sigíl n. pl. e (lat. sigillum dim. d. signum semn). Peceata bucata de metal orĭ de lemn in cares sapate nishte litere (o emblema orĭ altceva) shi care se aplica pe ceara (pe hirtie orĭ pe tinichea) k sa lase urma acelor litere: sigilu statuluĭ. Urma sigiluluĭ saŭ ceara care s’a imprimat urma: a rupe sigilele. Fals sigíliŭ. V. dangá marca stampila.

sigíliu [liu pron. lĭu] s. n. art. sigíliul; pl. sigílii art. sigíliile (lii)

sigíliu s. n. [liu pron. liu] art. sigíliul; pl. sigílii art. sigíliile (sil. lii)

sigiliu

sigiliu lii.

sigíl (= sigiliu) s. n. pl sigílii

SIGÍLIU s. pecete shtampila (inv. shi reg.) pecetlar (reg.) biag shtempel tzil (inv.) muhur pecetnic peciu.

SIGÍLIU s. v. atribut calitate caracter caracteristica insushire nota particularitate proprietate semn specific trasatura.

SIGILIU s. pecete shtampila (inv. shi reg.) pecetlar (reg.) biag shtempel tzil (inv.) muhur pecetnic peciu.

sigiliu s. v. ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICA. INSUSHIRE. NOTA. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TRASATURA.

sigíliu (íi) s. n. Semn marca imprimata. Var. sigil. Lat. sigillum (sec. XIX). Der. sigila vb. din lat. sigillare. Cf. sugel.

sigiliu sigilii s. n. (intl.) 1. amprenta digitala. 2. (la pl.) catushe.