sigiliu sn [At: SAULESCU HR. I 246/11 / V: sigil (Pl: sigiluri shi sigile) (reg) segil sugil (ivr) sighil / Pl: ~i shi (inv) ~ri / E: lat sigillum cf it sigillo] 1 Placa mai ales de metal cu maner sau montata pe un inel pe a carei suprafatza libera este gravata o emblema o efigie o monograma etc. shi care aplicata pe ceara roshie sau cu tush pe acte scrisori colete etc. da acestora caracter de autenticitate shi de integritate Si: pecete shtampila (irg) pecetlar shtempel (inv) muhur pecetnic peciu. 2 (Is) ~ sec Amprenta in relief care o lasa pe hartie aplicarea unui sigiliu (1) special. 3 (Fig) Semn caracteristic Si: marca² pecete. 4 Ceara roshie sau plumb bronz etc. (care se aplica sau se leaga de un document de un pachet etc. care se imprima prin apasare un sigiliu (1). 5 Semn lasat de un sigiliu pe un document. 6 (Pex) Semn lasat de o shtampila pe un document pe un obiect etc. Si: pecete shtampila (ivr) pecetlar shtempel (inv) muhur pecetnic.