*sigíl n. pl. e (lat. sigillum dim. d. signum semn). Peceata bucata de metal orĭ de lemn in cares sapate nishte litere (o emblema orĭ altceva) shi care se aplica pe ceara (pe hirtie orĭ pe tinichea) k sa lase urma acelor litere: sigilu statuluĭ. Urma sigiluluĭ saŭ ceara care s’a imprimat urma: a rupe sigilele. Fals sigíliŭ. V. dangá marca stampila.