SIGÍLIU sigilii s. n. 1. (Astazi in concurentza cu shtampila) Mic obiect alcatuit dintro placa (fixata pe un miner) shi purtind o inscriptzie o emblema etc. care se aplica pe un act (oficial) k dovada a autenticitatzii lui. Nu se poate depune juramintul fara sa fie de fatza secretarul de stat Balcescu care e acum purtatorul sigiliului cel mare al tzarii. CAMIL PETRESCU O. II 277. Cite o scrisoare ma cauta din cind in cind cu zece sigilii poshtale. C. PETRESCU A. 417. ♦ Text imprimat cu o shtampila. Se opri inaintea avizului din usha scris de mina cu cerneala violeta palida shi shtearsa asha k nu se mai putea citi semnaturile shi sigiliul. C. PETRESCU I. II 43. ◊ Sigiliu sec = urma in relief care o lasa pe hirtie aplicarea unui sigiliu special. ♦ Fig. Semn distinctiv marca. Intre Rastignac shi Raskolnikov variatzia individualitatzilor este infinita dar toate poarta sigiliul tipului social. CONTEMPORANUL S. II 1956 nr. 488 3/4. Il inshfacase pe dupa git... shi scuturindul intro fierbinte imbratzishare i shi ashternuse pe obraz sigiliul mustecioarelor pomadate. C. PETRESCU A. R. 12. Estera o celebritate a Parisului de pe atunci purta in trasaturile figurii sale sigiliul frumusetzii ebraice. ALECSANDRI O. P. 133. 2. Pecete de ceara roshie care sa aplicat o shtampila shi care serveshte la sigilarea unui lucru pentru a se evita desfacerea de catre persoane neautorizate. Pune o shtampila. Inginerul are shi el alta shtampila care o pune pe un al doilea sigiliu. BOGZA TZ. 76. Sau tras obloanele sau lipit sigiliile. SAHIA N. 91. Intro zi... primi o scrisoare cu sigiliul negru... o copie de pe un testament parea a fi. EMINESCU N. 40. Pl. shi: sigiliuri (I. IONESCU D. 116). Varianta: sigíl (CAMILAR N. I 20) s. n.