SHLEÁHTA (1) shlehte s. f. 1. (Peior.) Clica banda; gloata ceata. 2. Nume dat in trecut nobilimii poloneze; corp de armata alcatuit din nobili polonezi. Din pol. szlachta.

shleahta sf [At: URECHE L. 112 / V: (inv) shla~ ~acta (reg) ~apca (Pl: shlepci) / Pl: (56) shlehte / E: pn szlachta cf ucr шляхта] 1 (Inv) Nobilime poloneza. 2 (Inv) Corp de armata alcatuit din nobili polonezi. 3 (Ivr; pex) Nobilime (stabilita in Polonia). 4 (Ivr) Nobletze. 5 (Pfm; prt) Grup de persoane Si: adunatura (3) banda¹ (3) ceata¹ (19) gashca (6) gloata (1). 6 (Reg; ccr) Ceata de lautari. 7 (Reg; gmtz) Totalitatea persoanelor care locuiesc in aceeashi casa.

SHLEÁHTA shlehte s. f. 1. (Peior.) Clica banda; gloata ceata. 2. Nume dat in trecut nobilimii poloneze; corp de armata alcatuit din nobili polonezi. Din pol. szlachta.

SHLEÁHTA shlehte s. f. 1. Nume dat in trecut nobilimii poloneze in special corpului de armata alcatuit din nobili. Venea duiumul oastei [poloneze]; trasuri bagaje pedestrashi shleahta pospolita amestecatzi in neregula cu steagurile strinse cu capul plecat. NEGRUZZI S. I 167. 2. Ceata banda; clica. Intreagai infatzishare de om marunt nervos imbracat dupa ultimul jurnal contrastau... cu toata shleahta de boemi care se adunau la shfartzuri in cafenelele bucureshtene. SADOVEANU E. 172.

SHLEÁHTA shléhte f. 1) (in Polonia medievala) Nobilime marunta. 2) Corp de armata constituit din nobili poloni. 3) depr. Grup de oameni care uninduse recurg la actziuni reprobabile; banda clan; gashca; clica. /<pol. szlachta

SHLEAHTA s. f. (Mold. TZR) Nobilime poloneza mica shi mijlocie; corp de armata alcatuit din nobili polonezi. A: Nemeshii carei le zic shleahta nu asha de crai asculta cum. de lege. URECHE. Ashijderea shi mazilimea shlahta shi ei au radicat cap pre un boier. NECULCE; cf. M. COSTIN. B: Multa neunire sau facut intre boierii leshashti shi intre oaste shi intre toata shleahta. ANON. BRINCOV. ♦ (Mold.) Nobilime. Au scos craiul shleahta ruseasca ... de la Premishlea. URECHE. Multzi se nevoiesc unii shi cu plata sashi faca nume de shleahta pentru cinstea shi slava acestii lumi. DOSOFTEI. PS; cf. M. COSTIN. Variante: shlahta (NECULCE). Etimologie: pol. szlachta. Vezi shi shleahtic shlehticie. Cf. sh l e h t i c i e.

shleahta f. 1. od. nobletza polona: in zilele lui Albreht Craiul shleahta a pierit; 2. azi clica ceata; 3. (ironic) partid: shleahta ciocoiasca. [Rus. SHLIAHTA nobletza polona (din nemtz. (GE)SCHLECHT); v. pospolita].

shleáhta f. pl. shlehte (rus. rut. slĕáhta pol. szlachta nobletza d. vgerm. slahta ngerm. geschlecht neam rasa). Nobilimea lesheasca (orĭ shi cea ruseasca) de odinioara. Fig. Iron. Clica gashca ceata de oamenĭ vrednicĭ de dispretz. SHi shlahta (dupa pol.). V. pospolita motzpan.

shleáhta s. f. g.d. art. shléhtei; (cete) pl. shléhte

shleáhta s. f. (cete) pl. shléhte

shleahta te.

SHLEÁHTA s. (depr.) 1. banda cardashie clan clica gashca (livr.) coterie (rar) tagma (inv.) cardashlac tacam taraf (fig.) bisericutza. (Borfashii formau o ~.) 2. adunatura gloata scursura stransura (Ban.) zbor. (Nu e decat o ~ de neispravitzi.)

SHLEAHTA s. 1. banda cirdashie clan clica gashca (livr.) coterie (rar) tagma (inv.) cardashlic tacim taraf (fig.) bisericutza. (Borfashii formau o ~.) 2. adunatura gloata strinsura (Ban.) zbor. (Nu e decit o ~ de neispravitzi.)

shleáhta (te) s. f. 1. Nobilime poloneza. 2. Ceata camarila grup. Pol. szlactha din v. germ. slahta › germ. Geschlecht cf. it. schiatta (Miklosich Fremdw. 129; Cihac II 398). Der. shleathici s. m. (aristocrat polonez) din pol. szlachcic inv.; shlethicie s. f. (inv. nobletze).

shleahta shlehte s. f. (peior.) clica banda; gloata ceata