Definitzia cu ID-ul 508192:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
shleáhta (te) s. f. 1. Nobilime poloneza. 2. Ceata camarila grup. Pol. szlactha din v. germ. slahta › germ. Geschlecht cf. it. schiatta (Miklosich Fremdw. 129; Cihac II 398). Der. shleathici s. m. (aristocrat polonez) din pol. szlachcic inv.; shlethicie s. f. (inv. nobletze).