SHERB sherbi s. m. 1. (In Evul Mediu) TZaran dependent de stapanul feudal; iobag. 2. (Inv.) Sclav rob. Lat. servus.

sherb shearba smf [At: PSALT. HUR. 75712 / V: (inv) sharba (rar) ~a sf shirb sm / Pl: ~i ~e / E: ml servus serva] 1 (Inv) Sclav. 2 (Ivr; pex) Persoana aservita cuiva. 3 (Bis; inv; cu determinari k „lui Dumnezeu” „Domnului” etc.) Persoana cucernica. 4 (Ivr; ie) Sunt ~ul dumneavoastra (sau al dumitale) Formula de reverentza sau de salut. 5 (In Evul Mediu) TZaran legat de pamantul unui latifundiar depinzand cu persoana shi cu bunurile sale de acesta Si: iobag.

SHERB sherbi s. m. 1. (In oranduirea feudala) TZaran legat de pamantul moshierului depinzand cu persoana shi cu bunurile sale de acesta; iobag. 2. (Inv.) Sclav rob. Lat. servus.

SHERB A sherbi e s. m. shi f. 1. (In orinduirea feudala) TZaran legat de pamintul moshierului depinzind cu persoana shi bunurile sale de acesta; iobag vecin rumin. Nu o data in trecut sherbii maghiari shi romini sau unit in lupta impotriva grofilor. SCINTEIA 1954 nr. 2938. 2. (Invechit) Sclav rob. Cartzile bisericeshti? dar ia ma rog pe acele tiparite mai nainte shi in vremea mitropolitului Dositeu shi vei gasi zicerile:... creshtin inger... sherb. NEGRUZZI S. I 256.

SHERB ~i m. 1) (in epoca feudala) TZaran dependent de stapanul feudal; iobag; serv. 2) (in oranduirea sclavagista) Persoana aflata in dependentza absoluta fatza de un stapan; rob; sclav; serv. /<lat. servus serva

SHERB SHEARBA s.m. shi f. (Mold. Crish. Trans. SV Trans. N) Rob sluga sclav. A: Haritina era . . . sharba . . . orecaruia Caludie. DOSOFTEI VS. SHi dzi . . . sherbului nostru muncitoriului: „fa aceasta” shi va face. L SEC. XVII 78^r. Persoana aservita cuiva. A: Vom pomeni de incepatura shi adaosul turcilor . . . k supt mina lor shi supt jugul lor sintem sherbi. URECHE. Pre sherbii mei shi pre shearbele meale intracealea dzile varsavoiu din duhul mieu si vor proroci. AP. 1646 3^r. Trimele asupra acestui serb al tau . . . darul tau. N. COSTIN; cf. VARLAAM; DM 1^v 12^v 32^v 33^r 33^v 34^r 35^r 36^r 37^r 39^v 41^r; DVS 6^r; DOSOFTEI VS; L SEC. XVII 12^r. C: Lumineadza shi mie neharnicului sherbului tau. MOL. 1688 243^r. Priimeashte ruga sherbei tale. VPV 124^r. Fa repaus Doamne sufletelor sherbilor tai unde nu este durere. MCCR 32. Spaseashte fiiul sharbei tale. PS. SEC. XVIII 45^v; cf. O 43^r; MCCR 1015 16 50; MSHE 89. Etimologie: lat. servus serva. Vezi shi sherbesc sherbi serbie. Cf. r o b c a.

sherb m. 1. cel ce nu se bucura de libertatea personala; 2. in evulmediu (la noi pana deunazi) cel alipit pamantului shi care nu putea dispune nici de persoana nici de munca sa: sherbii se numiau in Muntenia rumani in Moldova vecini shi in Ardeal iobagi. [Lat. SERVUS].

sherb m. (lat. sĕrvus rob it. pg. servo pv. ser vfr. serf sp. siervo. V. servitor). Vechĭ. TZaran supus unuĭ boĭer shi alipit pamintuluĭ care traĭa shi de care n’avea voĭe sa se mute nicĭ sa dispuna de persoana shi de munca luĭ: sherbiĭ se numeaŭ in TZara Romaneasca „rumanĭ” in Moldova „vecinĭ” shi in Ardeal „ĭobagĭ”. Fem. sharba pl. sherbe. V. roman vecin ĭobag razash.

sherb s. m. pl. sherbi

sherb s. m. pl. sherbi

sherb

SHERB s. v. iobag.

SHERB s. v. aservit rob sclav subjugat.

SHERB s. (IST.) iobag ruman vecin (rar) serv (inv.) prost.

sherb s. v. ASERVIT. ROB. SCLAV. SUBJUGAT.

sherb (bi) s. m. 1. Sclav rob. 2. Iobag. Lat. sĕrvus (Pushcariu 1581; REW 7876) cf. it. port. servo prov. ser fr. serf sp. siervo. Der. sherbi (megl. sirbés sirbiri) vb. (a se gasi in situatzia de sherb) din lat. sĕrvῑre (Pushcariu 1582; cf. REW 7874); sherbie (var. sherbire) s. f. (sclavie; servitute); sh(e)arba s. f. (femeie iobaga). Serbi este dubletul lui servi vb. din fr. servir cu der. (din fr.) servanta s. f.; serviabil adj.; serviciu s. n.; servieta s. f.; servil adj.; servilism s. n.; servitor s. m.; servitoare s. f.; servitudine s. f. Serv (var. servus) s. m. „servitorul dumneavostra” k formula de curtoazie vine din germ. Servus. Deservi vb. (a servi a face serviciul de comunicare; a aduce prejudicii a defavoriza) din fr. desservir der. desert s. n. din fr. dessert; deservant s. m. (econom). SHervet s. n. (prosop; bucata de pinza) dubletul lui servieta cf. mr. sharveta „batista” alb. šërvetë indica o evolutzie fonetica greshit explicata cf. it. salvetta › mag. szalveta › Trans. salvet (Gáldi Dict. 156) ngr. σερβέτα.