VECÍN A vecini e adj. s. m. s. f. I. 1. Adj. Care este se afla sta alaturi in apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. shi f. Persoana care traieshte locuieshte se afla alaturi sau in apropiere de cineva ori de ceva; popor stat etc. care este vecin (II) cu alt popor cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau in) vecini = prin (sau in) apropiere (pe undeva pe) alaturi. II. S. m. (in Evul Mediu in Moldova) TZaran dependent de stapanul feudal; ruman iobag. Lat. vicinus.

vecin ~a [At: PSALT. 20 / V: (irg) vicin a sm / Pl: ~i ~e / E: ml ^*vecinus (vicinus)] 1 a (D. corpuri suprafetze unitatzi teritoriale etc.) Situat in imediata apropiere sau la o distantza relativ mica in raport cu ... Si: limitrof (rar) vicinal (1). 2 a (D. corpuri suprafetze unitatzi teritoriale etc.) Care are hotar comun (cu ...) Si: limitrof (rar) vicinal (2). 3 sf (Ivr) TZara vecina. 4 a (Rar) Care are loc la o distantza relativ mica. 5 a (D. oameni) A carui proprietate se afla in imediata apropiere sau la o distantza relativ mica (in raport cu ...) Si: (rar) vecinash (1). 6 a (D. oameni sau colectivitatzi umane) Care traieshte intrun teritoriu vecin intro tzara vecina. 7 a Care apartzine unei populatzii dintrun teritoriu vecin (1). 8 a Propriu unei populatzii dintrun teritoriu vecin (1). 9 a (Inv; de obicei urmat de determinari introduse prin pp „cu”) Care este putzin departat in timp (in raport cu ...). 10 a (Ivr) Iminent. 11 a (Fig; de obicei urmat de determinari introduse prin pp „cu” sau ivr in dativ) Care prezinta caractere (esentziale) comune. 12 a (Fon; rar; d. sunete) Invecinat. 13 smf Persoana a carei locuintza a carei proprietate etc. se afla in imediata apropiere sau la o distantza relativ mica (in raport sau ...) Si: (ivp) megiesh (inv) razesh. 14 smp (Trs; inv; is) Tata de ~i Primar². 15 smp (Ias) SHef² al unei vecinatatzi (11) sau al unei vecinii (3). 16 smp (Ila) Din (sau de prin) ~i Care este din (sau de prin) apropiere. 17 smp (Ilav) In (sau prin) ~i In (sau prin) apropiere. 18 sm (Reg; fam; la vocativ) Termen cu care se adreseaza cineva unei persoane careia vrea sai arate bunavointza. 19 smp Populatzie popor care traieshte intrun teritoriu vecin intro tzara vecina. 20 smp Stat vecin. 21 sm Suveran al unei tzari vecine. 22 smf Persoana care intro anumita imprejurare ocupa locul cel mai apropiat (de cineva). 23 smf Persoana care se afla in (imediata) apropiere (a cuiva). 24 sma (Inv; mai ales in textele religioase) Seaman. 25 sm (Reg) Persoana care se intovarasheshte cu cineva in vederea alcatuirii unei stane pentru varatul¹ oilor Si: (reg) sambrash. 26 sm (In epoca feudala in Moldova; in TZara Romaneasca atestat numai in documentele slavoromane) TZaran aservit impreuna cu bunurile sale unui stapan feudal caruia in datora renta in munca in produse sau in bani Si: ruman iobag sherb serv (inv) vecinash (4).

vecin a adj. s.m. s.f. I adj. 1 (despre corpuri suprafetze unitatzi teritoriale) Care este situat se afla sta alaturi la o distantza relativ mica in apropiere de cineva sau de ceva. Ii spune k preotul e dus la satul vecin (SIO.). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) Sa nu mai indrazneasca a trece pe ulitza vecina cu palatul (RASH.). ♦ Care are hotar (cu...). Cele doua moshii sint vecine. 2 (despre oameni) A carui locuintza proprietate etc. se afla in imediata apropiere sau la o distantza relativ mica (de... in raport cu...). Se intoarse acasa insotzita de familia unui boiernash vecin (SIO.). ♦ (despre popoare colectivitatzi sau despre reprezentantzii acestora) Care traieshte intro tzara apropiata sau intrun teritoriu apropiat. Romanii shi alte popoare vecine au organizat o conferintza regionala. ◊ (cu determ. introduse prin prep. „cu”) Romania este vecina cu Bulgaria. ♦ Care apartzine care este propriu unei populatzii dintrun teritoriu aflat in apropiere unui popor dintro tzara apropiata. Italiana shi franceza sint limbi romanice vecine. 3 Fig. (mai ales cu determ. introduse prin prep. „cu”) Care prezinta caractere (esentziale) comune trasaturi apropiate. O purtare vecina cu inconshtientza. II 1 s.m. s.f. Persoana care traieshte locuieshte se afla alaturi sau in apropiere de cineva ori de ceva (in raport cu...). ◊ Zic. Gaina vecinului e mai grasa. ◊ Loc.adj. Din (sau de prin) vecini = care este din (sau de prin) apropiere. ◊ Loc.adv. Prin (sau in) vecini = prin (sau in) apropiere (pe undeva pe) alaturi. ♦ (fam.; la vocat.) Termen cu care i se adreseaza cineva unei persoane careia vrea sai arate bunavointza. ♦ Popor stat etc. care este vecin cu alt popor cu alt stat etc. ♦ Suveran conducator al unei tzari vecine. Imparatul purta razboi cun vecin al lui (EMIN.). 2 s.m. s.f. Persoana care intro anumita imprejurare ocupa locul cel mai apropiat (de cineva) care se afla in (imediata) apropiere (a cuiva). La cafenea imi era vecin de masa (M. I. CAR.). 3 s.m. art. (bis.) Aproapele. Vom iubi pre vecinii noshtri... k inshine pre noi (ANTIM). III s.m. (in Ev. Med. mai ales in Mold.) TZaran aservit stapinului feudal obligat sa faca acestuia prestatzii in munca sau sa dea contributzii in natura ori in bani; ruman iobag. • pl. i. /lat. *vecīnus a um = vicīnus a um.

VECÍN A vecini e adj. subst. I. 1. Adj. Care este se afla sta alaturi in apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. shi f. Persoana care traieshte locuieshte se afla alaturi sau in apropiere de cineva ori de ceva; popor stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau in) vecini = prin (sau in) apropiere (pe undeva pe) alaturi. II. S. m. TZaran aservit stapanului feudal din Moldova medievala obligat sa faca acestuia prestatzii in munca sau sa dea contributzii in natura ori in bani; ruman iobag. Lat. vicinus.

VECÍN¹ vecini s. m. (Mold.; in orinduirea feudala) SHerb. Stapinul pentru a sa multzumire radica de prin sate totzi vecinii cu gloata de ramineau tzearinile nearate. ODOBESCU S. A. 84. Vom ridica tzara in picioare vom ridica slugile shi vecinii noshtri. NEGRUZZI S. I 141. C. Mavrocordat dezrobeshte vecinii. id. ib. 277.

VECÍN³ ~i m. (in evul mediu) TZaran dependent obligat sa lucreze pamantul stapanului shi sa aduca contributzii in bani sau in natura; iobag; sherb; serv. /<lat. vecinus

VECIN s.m. (Mold.) Iobag. Leau inzastrat cu multe sate cu vecinii. UTRECHE. Cine au shezut in sat boieresc doisprezece ani sa ramiie vecin. PSEUDOCOSTIN. Au poroncit Voda cu mare hotarire se nu mai fie vecini de aici inainte. PSEUDOE. KOGALNICEANU; cf. PRAV.; PSEUDO MUSTE; NECULCE. Etimologie: lat. vicinus. Vezi shi vecinatate vecini vecinie. Cf. iobagi jelear ruman.

vecin m. 1. cel ce sta cel ce locueshte langa altul: are vecini buni; 2. sherb in Moldova (numit in Muntenia ruman): piara orice proclet tzaran vecin stapan! AL. ridica de prin sate totzi vecinii cu gloata OD. [Lat. VECINUS; sensul 2 revine la «(tzaran) vecin» adica pamantean lit. locuitor invecinat (sens deja familiar latinitatzii medievale)]. ║ a. invecinat: tzarile vecine.

vecín a adj. (lat. vicinus vechĭ *vĕcĭnus *satean *consatean vecin (Nied. 82) d. vicus cartier mahala orashel sat ferma [cp. cu cĭofligar] ruda cu vgr. oikos domiciliŭ; it. vicino pv. vezi fr. voisin cat. vehi sp. vecino pg. vezinho. Cp. cu *pesat pasat din pisatum shi sa 2 din si. V. dieceza econom paroh). Care sta se afla orĭ locuĭeshte alaturĭ: un incendiŭ a izbucnit la vecin vecina asta are limba rea. Odinioara (lat. vicinus satean) sherb in Moldova numit in TZara Romaneasca ruman (Iorga Ist. Arm. I 59). Adj. Invecinat apropiat: orash vecin tzara vecina inima e vecina stomahuluĭ (saŭ cu stomahu) cinele e vecin (seamana) cu lupu. V. megiesh shi podan.

VECÍN adj. s. 1. adj. v. invecinat. 2. adj. invecinat limitrof marginash (reg.) megiesh mejdash (inv.) megieshesc megieshit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megiesh (inv. shi reg.) apropiash (Maram. shi nordul Transilv.) somsid (inv.) imprejurash imprejurean razesh razorash. (~ul meu de casa.) 4. s. v. iobag.

VECIN adj. s. 1. adj. alaturat invecinat (livr.) adiacent (inv.) sinoriash. (Locuri ~.) 2. adj. invecinat limitrof marginash (reg.) megiesh mejdash (inv.) megieshesc megieshit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megiesh (inv. shi reg.) apropiash (Maram. shi nordul Transilv.) somsid (inv.) imprejurash imprejurean razesh razorash. (~ meu de casa.) 4. s. (IST.) iobag ruman sherb (rar) serv (inv.) prost. (TZaranul dependent se numea ~ in Moldova „iobag” in Transilvania shi „ruman” in TZara Romaneasca.)

vecín (na) adj. 1. Apropiat alaturat proxim imediat. 2. (S. m.) In Mold. inv. supus in slujba feudalului. Mr. vitzin istr. vecin. Lat. večῑnus (Pushcariu 1869; Rew 9321) cf. vegl. vicain it. vicino prov. vezin fr. voisin cat. vehi sp. vecino port. vizinho. Der. vecina s. f. (femeie care locuieshte in apropiere); vecinatate (mr. vitzinatate) s. f. (proximitate apropiere; starea de vecini dependentzi de proprietarii de pamint) posibil din lat. vῑcῑnĭtātem (Pushcariu 1870); vecini vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil) inv.; vecinie s. f. (conditzia de iobag supus) inv.; invecina vb. refl. (a fi vecin); vecinash s. m. (inv. vecin supus); vecinesc adj. (de vasal de supus).