13 definitzii pentru sfruntare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SFRUNTÁRE sfruntari s. f. (Rar) Actziunea de a sfrunta shi rezultatul ei; p. ext. nerushinare obraznicie impertinentza. V. sfrunta.

SFRUNTÁRE sfruntari s. f. (Rar) Actziunea de a sfrunta shi rezultatul ei; p. ext. nerushinare obraznicie impertinentza. V. sfrunta.

sfruntare sf [At: NEGULICI / Pl: ~tari / E: sfrunta] 1 Sfidare (1). 2 (Pex) Lipsa de rushine de respect Si: arogantza impertinentza insolentza neobrazare nerushinare obraznicie semetzie sfidare (2) trufie (pop) tzafna (inv) sfrunterie.

SFRUNTÁRE sfruntari s. f. Actziunea de a sfrunta shi rezultatul ei; infruntare provocare; p. ext. nerushinare obraznicie. Ceea ce spui acum este o noua sfruntare. CAMIL PETRESCU T. II 602. Ma mir k nu vii rushine sa mintzitzi cu atita sfruntare. REBREANU I. 88. Durerea mea cumplita De oarba ta sfruntare acum enabushita. MACEDONSKI O. II 274.

SFRUNTÁRE s.f. Actziunea de a sfrunta shi rezultatul ei; infruntare provocare; (p. ext.) nerushinare obraznicie. [< sfrunta].

SFRUNTÁRE ~ari f. rar 1) v. A SFRUNTA. 2) Atitudine obraznica shi dispretzuitoare. /v. a sfrunta

*sfruntáre f. (d. sfruntat). Nerushinare obraznica: a mintzi cu sfruntare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

sfruntáre (rar) s. f. g.d. art. sfruntắrii; pl. sfruntắri

sfruntáre s. f. g.d. art. sfruntarii; pl. sfruntari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SFRUNTÁRE s. 1. provocare sfidare. (Arunca cuiva o ~.) 2. arogantza impertinentza insolentza magarie necuviintza neobrazare nerushinare obraznicie trufie tupeu (rar) semetzie (livr.) morga prezumtzie (pop. shi fam.) tzafna. (E de o ~ revoltatoare.)

SFRUNTÁRE s. v. infruntare sfidare.

SFRUNTARE s. 1. provocare sfidare. (Arunca cuiva o ~.) 2. arogantza impertinentza insolentza magarie necuviintza neobrazare nerushinare obraznicie trufie tupeu (rar) semetzie (livr.) morga prezumtzie (pop. shi fam.) tzifna. (E de o ~ revoltatoare.)

Intrare: sfruntare
sfruntare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfruntare
  • sfruntarea
plural
  • sfruntari
  • sfruntarile
genitiv-dativ singular
  • sfruntari
  • sfruntarii
plural
  • sfruntari
  • sfruntarilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

sfruntare, sfruntarisubstantiv feminin

  • 1. rar Actziunea de a sfrunta shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ceea ce spui acum este o noua sfruntare. CAMIL PETRESCU T. II 602. DLRLC
    • format_quote Durerea mea cumplita De oarba ta sfruntare acum enabushita. MACEDONSKI O. II 274. DLRLC
etimologie:
  • vezi sfrunta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.