opțiuni
  • info

13 definiții pentru impertinență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPERTINÉNȚĂ, impertinențe, s. f. Obrăznicie; insolență, nerușinare. – Din fr. impertinence.

IMPERTINÉNȚĂ, impertinențe, s. f. Obrăznicie; insolență, nerușinare. – Din fr. impertinence.

impertinență sf [At: ALECSANDRI, T. 1384 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: fr impertinence] 1 Obrăznicie. 2 Nerușinare.

IMPERTINÉNȚĂ, impertinențe, s. f. Însușirea de a fi impertinent; purtare de om impertinent, obrăznicie, insolență. Cu asemenea obrăznicii, cu asemenea impertinență, nu-ți ușurezi situația! GALAN, Z. R. 356. Ah! Ce n-aș face ca să-mi răzbun de impertinențele ei! ALECSANDRI, T. 1584.

IMPERTINÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, necuviință, insolență. [Cf. fr. impertinence, it. impertinenza].

IMPERTINÉNȚĂ s. f. atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviință, insolență. (< fr. impertinence)

IMPERTINÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter impertinent; insolență; obrăznicie. 2) Atitudine sau comportare impertinentă; insolență; obrăznicie; neobrăzare. /<fr. impertinence

impertinență f. 1. caracterul celui insolent: 2. vorbă, faptă ofensătoare.

*impertinénță f., pl. e (d. impertinent; fr. impertinence). Caracteru de a fi impertinent. Vorbă saŭ faptă impertinentă.

impertinenție sf vz impertinență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impertinénță s. f., g.-d. art. impertinénței; (manifestări) pl. impertinénțe

impertinénță s. f., g.-d. art. impertinénței; (manifestări) pl. impertinénțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPERTINÉNȚĂ s. v. obrăznicie.

IMPERTINENȚĂ s. aroganță, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de o ~ revoltătoare.)

Intrare: impertinență
impertinență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impertinență
  • impertinența
plural
  • impertinențe
  • impertinențele
genitiv-dativ singular
  • impertinențe
  • impertinenței
plural
  • impertinențe
  • impertinențelor
vocativ singular —
plural —
impertinenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impertinență, impertinențesubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi impertinent; purtare de om impertinent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: insolență necuviință nerușinare obrăznicie
    • format_quote Cu asemenea obrăznicii, cu asemenea impertinență, nu-ți ușurezi situația! GALAN, Z. R. 356. DLRLC
    • format_quote Ah! Ce n-aș face ca să-mi răzbun de impertinențele ei! ALECSANDRI, T. 1584. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.