provocare sf [At: BARITZIU P. A. III 90 / Pl: ~cari / E: provoca] 1 Incitare a cuiva printrun act de sfidare printrun gest shocant etc. Si: atzatzare (4) instigare intaratare (rar) provocatzie (1). 2 (Jur; spc) Aducere a cuiva intro stare de surescitare favorabila comiterii unei infractziuni Si: (rar) provocatzie (2). 3 Chemare la lupta la o intrecere la o competitzie etc. Si: provocatzie (3). 4 Cauzare (2). 5 Somare. 6 (Ccr; rar) Somatzie scrisa Si: (rar) provocatzie (6). 7 (Spc) Producere intentzionata a unui eveniment proces sau fenomen Si: starnire (rar) provocatzie (7). 8 (Inv; Trs) Referire.

PROVOCÁRE provocari s. f. Actziunea de a provoca. 1. Intaritare atzitzare instigare la actziuni nesocotite sau necinstite. Barbatul tinar shi cu profil taios... o privi cu un fel de provocare. C. PETRESCU A. 323. 2. Producere artificiala a unei boli (folosita uneori in medicina k mijloc terapeutic impotriva altei boli). Provocarea unui acces de malarie. 3. Chemare la o intrecere la o lupta la o discutzie. Le trimise a doua zi o provocare la duel. CAMIL PETRESCU O. II 349.

PROVOCÁRE s.f. Actziunea de a provoca shi rezultatul ei; (spec.) atzatzare instigare. [< provoca].

PROVOCÁRE s. f. 1. actziunea de a provoca. 2. (jur.) aducere a cuiva prin diverse actziuni ilicite intro stare de tulburare sau emotzie favorabila comiterii unei infractziuni. 3. producere artificiala a unei boli a unui avort. (< provoca)

*provocatziúne f. (lat. provocátio óbis. V. vocatziune). Actziunea de a provoca. Act pin care provocĭ (saŭ hirtie care ar contzinea cuvinte provocatoare): a raspunde uneĭ provocatziunĭ. SHi átzie dar maĭ des áre.

provocáre s. f. g.d. art. provocắrii; pl. provocắri

provocáre s. f. g.d. art. provocarii; pl. provocari

PROVOCÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. asmutzire. 3. sfidare sfruntare. (Arunca cuiva o ~.) 4. chemare invitare. (~ cuiva la lupta.) 5. creare determinare pricinuire producere starnire. (~ unei stari de...) 6. cauzare declanshare determinare generare pricinuire prilejuire producere (rar) provocatzie. (~ unei puternice reactzii.)

PROVOCÁRE s. v. raportare referintza referire.

PROVOCARE s. 1. atzitzare incitare instigare instigatzie intaritare stirnire tulburare (rar) incitatzie provocatzie (pop.) zadarire. (~ maselor.) 2. asmutzire atzitzare intaritare stirnire (pop.) zadarire. (~ ciinilor.) 3. sfidare sfruntare. (Arunca cuiva o ~.) 4. chemare invitare. (~ cuiva la lupta.) 5. creare determinare pricinuire producere stirnire. (~ unei stari de...) 6. cauzare declanshare determinare generare pricinuire prilejuire producere (rar) provocatzie. (~ unei puternice reactzii.)

provocare s. v. RAPORTARE. REFERINTZA. REFERIRE.

PROVOCARE. Subst. Provocare provocatzie (rar) instigare instigatzie incitare (livr.) incitatzie (livr.) atzitzare intaritare zgindarire (fig.) asmutzire asmutzare (pop.) zadarire stirnire montare (fig.). Provocator instigator incitator (livr.) razvratitor (rar) atzitzator. Adj. Provocator instigator incitator (livr.) razvratitor (rar) atzitzator. Instigat incitat (livr.) atzitzat intaritat asmutzit sumutzat (pop.) zadarit. Vb. A provoca a instiga a incita (livr.) a agita (fig.) a atzitza a intarita a zgindari (fig.) a asmutzi. a sumutza (pop.) a zadari a stirni a monta (fig.). V. amenintzare intriga razvratire.

provocare provocari s. f. (bun.) situatzie dificila dar incitanta care pune la incercare calitatzile priceperea indemanarea cuiva.