9 definiții pentru întărâtare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTĂRÂTÁRE, întărâtări, s. f. Acțiunea de a (se) întărâta; iritare; surescitare; agitație, incitare. – V. întărâta.

ÎNTĂRÂTÁRE, întărâtări, s. f. Acțiunea de a (se) întărâta; iritare; surescitare; agitație, incitare. – V. întărâta.

întărâtare sf [At: MINEIUL (1776) 2ăj / V: (înv) ~rit~, ~rt~, ~terit~ / Pl: ~tări / E: întărâta] 1-2 (Aducere a cuiva într-o) stare de enervare, de surescitare Si: (înv) întărâtăciune (1-2), întărâtătură (1-2). 3 Instigare la violență a unui grup de oameni Si: (înv) întărâtăciune (3), întărâtătură (3). 4 Asmuțire a unui animal Si: (înv) întărâtăciune (4), întărâtătură (4). 5 Înfuriere. 6 Entuziasmare. 7 Ambiționare. 8 Agitare. 9 Incitare a cuiva să facă un lucru. 10 Pornire a unei pasiuni violente. 11 Intensificare a unei intemperii.

interitare sf vz întărâtare

ÎNTĂRÎTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) întărîta; iritare, înverșunare, ațîțare. Sîngele mi se rădică și se suie în obraz De ciudă, de-ntărîtare, de durere, de necaz! HASDEU, R. V. 79.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întărâtáre s. f., g.-d. art. întărâtắrii; pl. întărâtắri

întărâtáre s. f., g.-d. art. întărâtării; pl. întărâtări

întărât, -râtare inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTĂRÂTÁRE s. 1. v. asmuțire. 2. v. instigare.

ÎNTĂRÎTARE s. 1. asmuțire, ațîțare, provocare, stîrnire, (pop.) zădărîre. (~ cîinilor.) 2. ațîțare, incitare, instigare, instigație, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor.)

Intrare: întărâtare
întărâtare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întărâtare
  • ‑ntărâtare
  • întărâtarea
  • ‑ntărâtarea
plural
  • întărâtări
  • ‑ntărâtări
  • întărâtările
  • ‑ntărâtările
genitiv-dativ singular
  • întărâtări
  • ‑ntărâtări
  • întărâtării
  • ‑ntărâtării
plural
  • întărâtări
  • ‑ntărâtări
  • întărâtărilor
  • ‑ntărâtărilor
vocativ singular
plural
interitare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întărâtare, întărâtărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi întărâta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.