PROVOCARE. Subst. Provocare, provocație (rar), instigare, instigație, incitare (livr.), incitație (livr.), ațîțare, întărîtare, zgîndărire (fig.), asmuțire, asmuțare (pop.), zădărîre, stîrnire, montare (fig.). Provocator, instigator, incitator (livr.), răzvrătitor (rar), ațîțător. Adj. Provocator, instigator, incitator (livr.), răzvrătitor (rar), ațîțător. Instigat, incitat (livr.), ațîțat, întărîtat, asmuțit, sumuțat (pop.), zâdărît. Vb. A provoca, a instiga, a incita (livr.), a agita (fig.), a ațîța, a întărîta, a zgîndări (fig.), a asmuți. a sumuța (pop.), a zădărî, a stîrni, a monta (fig.). V. amenințare, intrigă, răzvrătire.