SFRUNTÁRE sfruntari s. f. Actziunea de a sfrunta shi rezultatul ei; infruntare provocare; p. ext. nerushinare obraznicie. Ceea ce spui acum este o noua sfruntare. CAMIL PETRESCU T. II 602. Ma mir k nu vii rushine sa mintzitzi cu atita sfruntare. REBREANU I. 88. Durerea mea cumplita De oarba ta sfruntare acum enabushita. MACEDONSKI O. II 274.