5 definiții pentru răbdat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răbdat sns [At: UDRESCU, GL. / E: răbda] 1-5 Răbdare (1, 3, 9-11). 6 (Reg; îe) (A se alege) ei cu luatul, noi cu ~ul Se zice când cineva este nedreptățit la împărțirea unor avantaje, bunuri etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBDÁ, rabd, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A suporta (fără împotrivire și cu resemnare) greutăți, neplăceri fizice sau morale; a îndura. ♦ (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica ușor. 2. Tranz. și intranz. A accepta, a îngădui, a permite, a tolera. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu)-l răbda (pe cineva) inima (să...) = a (nu) se putea stăpâni (să nu...), a (nu) se îndura să... Cum îl rabdă locul (sau pământul)? se spune despre un om rău, care săvârșește fapte reprobabile. A (nu)-l mai răbda (pe cineva) puterile să... = a (nu) mai putea să... 3. Intranz. A-și înfrâna neliniștea, enervarea, a avea răbdare, a-și păstra calmul. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RĂBDÁ rabd 1. tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a suferi; a suporta. 2) A admite în mod conștient și tacit; a îngădui; a suferi; a suporta; a tolera. ◊ A nu-l ~ pe cineva inima să... a nu se putea stăpâni să nu... 2. intranz. A-și reține dorința (de a face ceva); a îngădui. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răbdá vb., ind. prez. 1 sg. rabd, 2 sg. rabzi, 3 sg. și pl. rábdă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂBDÁ vb. 1. v. îndura. 2. v. suporta. 3. v. îngădui. 4. v. abține.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
răbda, rabdverb
- 1. A suporta (fără împotrivire și cu resemnare) greutăți, neplăceri fizice sau morale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rabdă să-l lovești pînă îl apucă diavolul și-l înnebunește, și-atunci e prăpăd. DUMITRIU, P. F. 44. DLRLC
- Rabzi bătăi de pumn și bici. NECULUȚĂ, Ț. D. 41. DLRLC
- Răbdăm poveri, răbdăm nevoi, Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pămînt! COȘBUC, P. I 207. DLRLC
- Stăi, Roibule, zise el blînd calului, stăi aici oleacă și rabdă ce-i răbda, că îndată ți-oi da ovăz. SADOVEANU, O. I 370. DLRLC
- Pe la noi, cine are bani bea și mănîncă, iară cine nu, se uită și rabdă. CREANGĂ, P. 279. DLRLC
- De zece ani de cînd tot rabd. ALECSANDRI, T. I 279. DLRLC
- De două zile rabdă de foame. C. PETRESCU, C. V. 121. DLRLC
-
- 2. Accepta, permite, tolera, îngădui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Doar n-oi răbda să mă rușineze dînsul pe mine în fața satului. REBREANU, R. II 40. DLRLC
- Graurul... împreună cu ciorile se cocoțează jucînd pe spinarea boilor, cari cu o filozofică nepăsare rabdă așa batjocure. ODOBESCU, S. III 23. DLRLC
- Nu ți-or putea răbda cîte ți-am răbdat noi. CREANGĂ, P. 286. DLRLC
- Mă mir numai că părintele te mai rabdă pe lîngă dumnealui. REBREANU, I. 71. DLRLC
- Noi să răbdăm pe tronul acestei țări, pe cine? Pe-un tiran, un fățarnic? ALECSANDRI, T. II 111. DLRLC
- Nu mai răbdăm, fraților!... Puneți mîna pe topoare! REBREANU, R. II 231. DLRLC
-
- 3. A-și înfrâna neliniștea, enervarea, a avea răbdare, a-și păstra calmul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fata mea, o cununie ne-ar scăpa de orice grijă. Fata mea, cum poți răbda... Mai e vreme. Spune: da.! EFTIMIU, Î. 55. DLRLC
- Ah! suflete împietrite! el moare și tu rabzi încă? CONACHI, P. 86. DLRLC
- Trebuie să rabde pînă ce să se usuce cărămizile. DRĂGHICI, R. 86. DLRLC
- Nu s-au mai putut răbda între păreții casei. SBIERA, P. 132. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ și: răbd. DLRLC
etimologie:
- DEX '09 DEX '98