optziuni
  • info

19 definitzii pentru retor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RÉTOR retori s. m. 1. (In Antichitatea grecoromana) Maestru profesor de retorica. 2. Orator. [Var.: (inv.) rítor s. m.] Din ngr. rítor lat. rhetor oris.

retor sm [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 164v/22 / V: (inv) rit~ / Pl: ~i / E: ngr ρήτωρ lat rhetor oris] 1 Orator. 2 (In Antichitatea grecoromana) Profesor de retorica. 3 Elev al unui seminar de retorica.

RÉTOR retori s. m. 1. (In antichitatea grecoromana) Maestru profesor de retorica. 2. Orator. [Var.: (inv.) rítor s. m.] Din ngr. rítor lat. rhetor oris.

RÉTOR retori s. m. 1. (In antichitatea grecoromana) Profesor de retorica. 2. Orator. (Atestat in forma ritor) Filozofi poetzi shi ritori intzeleptzi cu adincime. CONACHI P. 304. Varianta: (invechit) rítor s. m.

RÉTOR s.m. 1. (Ant.) Profesor de retorica. 2. Orator. [Cf. lat. gr. rhetor it. retore fr. rhéteur].

RÉTOR s. m. 1. (ant.) profesor de retorica. 2. orator. (< ngr. ritor lat. rhetor)

RÉTOR ~i m. 1) (in antichitatea grecoromana) Profesor de retorica. 2) inv. Persoana care putea tzine un discurs in public facand uz de un stil elevat; orator. /< ngr. rítor lat. rhetor ~oris

retor m. 1. cel ce preda retorica; 2. cel ce vorbeshte cu emfaza care se ocupa numai de forma in paguba fondului.

*rétor m. (lat. rhétor rhétoris d. vgr. rétor rétoros. V. ritor). Profesor de retorica la vechiĭ Grecĭ (k Gorgias) shi la Romanĭ. Astazĭ orator enfatic care vorbeshte dupa regulele retoriciĭ dar sec in fond.

RÍTOR s. m. v. retor.

ritor sm vz retor

ritor m. retor: intr’un an tzil fac ritor PANN. [Gr. mod.].

rítor m. (ngr. ritor. V. retor). Pela 1800. Orator.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

rétor s. m. pl. rétori

rétor s. m. pl. rétori

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RÉTOR s. v. orator.

RETOR s. orator (prin Bucov.) predicant. (Un mare ~.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rétor (rétori) s. m. Orator. Var. inv. ritor. Fr. rhéteur shi anterior (sec. XVIII cf. Gáldi 246) din ngr. ῥήτωρ. Der. retoric adj.; retorica s. f. din fr.; ritos adj. (clar deschis) din ngr. ῥητῶς (Cihac II 693; Gáldi 246); ritoricesc adj. (inv. retoric); ritorie s. f. (inv. retorica discurs).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

RETOR (< lat. gr. rhetor) In antichitate cel care invatza arta elocintzei orator. La romani retorul era cunoscut sub numele de profesor artium sapientiae philosophiae (profesor de arte de intzelepciune de filozofie) partea ultima a educatziei tineretului roman formindo shcoala retorilor un fel de universitate in care tineretul se exercita in arta retoricii sau a elocintzei.

Intrare: retor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retor
  • retorul
  • retoru‑
plural
  • retori
  • retorii
genitiv-dativ singular
  • retor
  • retorului
plural
  • retori
  • retorilor
vocativ singular
  • retorule
  • retore
plural
  • retorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ritor
  • ritorul
  • ritoru‑
plural
  • ritori
  • ritorii
genitiv-dativ singular
  • ritor
  • ritorului
plural
  • ritori
  • ritorilor
vocativ singular
  • ritorule
  • ritore
plural
  • ritorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

retor, retorisubstantiv masculin

  • 1. in Antichitate (La grecoromani) Maestru profesor de retorica. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Orator, predicant. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: orator predicant
    • format_quote Filozofi poetzi shi ritori intzeleptzi cu adincime. CONACHI P. 304. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.