RETOR (< lat. gr. rhetor) În antichitate, cel care învăța arta elocinței, orator. La romani, retorul era cunoscut sub numele de profesor artium, sapientiae, philosophiae (profesor de arte, de înțelepciune, de filozofie), partea ultimă a educației tineretului roman formînd-o școala retorilor, un fel de universitate, în care tineretul se exercita în arta retoricii sau a elocinței.