rasunet sn [At: MAIOR P. 59/5 / V: (reg) ~nat / S shi: res~ / Pl: ~e / E: rasuna + et] 1 Sunet puternic (prelungit prin ecou) Si: rabufnet (1) (inv) rasunat (1) (ivr) rasunatura. 2 Ecou (1). 3 (Pex) Zgomot. 4 Rezonantza (2). 5 (Fig) Impresie care o produce un lucru un fapt un eveniment etc. asupra oamenilor Si: rasunat (2). 6 Interes profund shi larg starnit de ceva. 7 (Ie) A avea (sau a gasi) ~ A trezi interes. 8 (Iae) A face impresie.

RASÚNET rasunete s. n. 1. Sunet puternic shi lung (uneori prelungit prin ecou); p. ext. sunet zgomot. Incet rasunetul de clopot Se risipeshte tremurind. VLAHUTZA O. A. 30. Mii de glasuri senaltza cu rasunet potolit in taria noptzii. ODOBESCU S. III 19. Focul cerului saprinde Urmarit de groaznic tunet SHi al muntzilor rasunet Printre vai adinci sentinde. ALECSANDRI P. II 47. ♦ Fig. Ecou. Vioara tace cind coarda se destinde SHabia auzi in suflet cintind k printrun vis Rasunete suave voioase sau murinde Ce trec prin amintire cun farmec nedescris. MACEDONSKI O. I 108. Primeshten alta lume aceste lacrimioare K un rasunet dulce dea noastre dulci iubiri. ALECSANDRI P. I 121. ♦ Ton timbru rezonantza. Un preot cu barba pinan ochi cinta rugaciunile co voce fara rasunet. SADOVEANU O. VIII 235. Patru doage ishi alege Le tocmeshte lencleiaza: Fluier cu rasunet mindru Astfel ishi intruchipeaza. IOSIF V. 87. 2. Impresie care o face un lucru asupra oamenilor interes stirnit de ceva. Rasunetul reprezentatziilor piesei a fost enorm in capitala Munteniei. SADOVEANU E. 70. ◊ Expr. A avea (sau a gasi) rasunet = a trezi interes a face impresie. Izbucnirea aceasta totushi nu gasi rasunet decit la o parte din oameni. REBREANU R. II 95. Alecsandri publica primele sale poezii ce avura atita rasunet. NEGRUZZI S. I 339.

RASÚNET ~e n. 1) Sunet auzit la distantza shi prelungit prin ecou. ~ul impushcaturilor. 2) pop. Proprietate a unor spatzii inchise de a intensifica shi de a prelungi sunetele; rezonantza. 3) fig. Efect produs de ceva asupra cuiva; impresie deosebita; ecou; rezonantza. A avut vreun ~ actziunea lor? ◊ A avea (sau a gasi) ~ a trezi interes; a face impresie. /a rasuna + suf. ~et

rasunet n. sunet prelungit ecou. [Lat. RESONITUS].

rasúnet n. pl. e (ra shi sunet saŭ lat. *resónitus dupa sónitus). Sunet prelungit ecoŭ: rasunetu muntzilor. Rezonantza calitatea de a vibra bine: rasunetu uneĭ chitare. A gasi rasunet la cineva in inima cuĭva a primi raspunsu carel doreshtĭ. V. rabufnet.

rasúnet s. n. pl. rasúnete

rasúnet s. n. pl. rasúnete

RASÚNET s. 1. v. ecou. 2. v. rezonantza. 3. (fig.) ecou rezonantza (inv. fig.) sunet. (A avut vreun ~ in opinia publica actziunea lor?)

RASÚNET s. v. valva.

RASUNET s. 1. ecou (pop.) hauit sunet (prin Transilv. shi Olt.) sun (inv.) eho. (Un ~ in muntzi.) 2. rezonantza sonoritate timbru ton. (~ unui flaut.) 3.* (fig.) ecou rezonantza (inv. fig.) sunet. (A avut vreun ~ actziunea lor?)

rasunet s. v. VILVA.