ECÓU ecouri s. n. 1. Unda reflectata de un obstacol shi receptata de un observator. ♦ Unda reflectata care poate fi perceputa distinct in raport cu undele directe. 2. Fig. Rasunet valva produsa de un eveniment de o problema etc. ◊ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta a raspandi cuvintele sau ideile cuiva. Din fr. écho lat. echo.

ecóu¹ sn [At: SHINCAI INV. 68/20 / V: (inv) ecó (S shi: echó) / A shi: écho) sn shi rar sf / V: ehó (pl: rar ehole) ihó (ivr) ecú (S shi: echu) / Pl: ~ri (ivr) ~oi / E: fr écho it eco lat echo] 1 Repetare a unui sunet prin reflectarea undelor sonore pe un obstacol. 2 (Lpl) Unde sonore reflectate care pot fi percepute distinct in raport cu undele directe. 3 (Adesea fig) Raspuns. 4 (Adesea fig) Sunet. 5 (Adesea fig) Zgomot. 6 (Fig) Impresie care o produce un lucru un fapt un eveniment asupra cuiva Si: rasunet valva. 7 (Fig) Interes starnit de ceva. 89 (Fig) Persoana care repeta spusele sau faptele cuiva. 1011 (Ie) A se face ~l cuiva A raspandi cuvintele sau ideile cuiva. 12 (Asr) Rubrica de ziar consacrata noutatzilor (mondene). modificata

ecou² sn [At: ALR I 821/335 / Pl: ~oaua / E: mg ekhós (szekér)] (Reg) Coviltir.

ECÓU ecouri s. n. 1. Repetare a unui sunet datorita reflectarii undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct in raport cu undele directe. 2. Fig. Rasunet valva produsa de un eveniment de o problema etc. ◊ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta a raspandi cuvintele sau ideile cuiva. Din fr. écho lat. echo.

ECÓU ecouri s. n. 1. (Fiz.) Fenomenul de reflectare a sunetelor pe o suprafatza discontinua. Se face mai albastruadincul... mai viu al stincilor ecou. MACEDONSKI O. I 63. ♦ Unde sonore sunete reflectate de o suprafatza de discontinuitate shi ajunse intrun punct de unde pot fi percepute distinct in raport cu undele directe (primare). Vaile toate rasuna de metalice shi asurzitoare ecouri. BOGZA C. O. 170. Pashii pe lespezi reci deshteptara ecouri prelungi. SADOVEANU 0. I 293. Un shuier lung... trezeshte somnul codrilor toata valea auieshte deun ecou frumos muzical. VLAHUTZA O. A. III 33. ◊ Fig. Sa spuna comandatura k ne facem ecoul nemultzumirilor shi incurajam razvratirea? PAS Z. III 157. 2. Fig. Rasunet vilva produsa de un eveniment de o problema etc. Luptele revolutzionare din Rusia (rascoalele tzaranilor din Rusia conduse de Pugacev) shi influentza revolutziei burgheze din Frantza au avut ecouri in tzara noastra. IST. R.P.R. 244. In toate flamurile diminetzii In toate adevarurile vietzii In tot ce e freamat puternic shi nou Razbate strabate maretzul ecou Al zilei maretze cen veci nu va trece: Noiembrie shapte din shaptesprezece! DESHLIU G. 46. Problemele discutate... au avut ecou mondial. SAHIA U.R.S.S. 158. Variante: (invechit) echó (ODOBESCU S. III 36) ehó (NEGRUZZI S. I 154) s. n.

ECÓU s.n. 1. Reflectare a unui sunet pe o suprafatza discontinua; repetarea unui sunet prin reflectarea lui de un corp; sunetele astfel repetate. 2. (Fig.) Rasunet produs de un eveniment etc. 3. (Fig.) Persoana care repeta mereu ceea ce zice altcineva. [Pl. uri var. echo shi eho s.n. / < lat. echo gr. echo sunet cf. Echo nimfa pedepsita de Hera sa repete mereu ultima silaba a cuvintelor auzite].

ECÓU s. n. 1. repetare a unui sunet datorit reflectarii undelor sonore pe un obstacol. ♦ sunetul astfel repetat. ♦ ~ semnal = inregistrare optica pe ecranul unui radar. 2. (fig.) rasunet valva produsa de un eveniment etc. (< fr. écho lat. echo)

ECÓU ~ri n. 1) Repetare a unui sunet datorita reflectarii undelor sonore de un obstacol. 2) fig. Efect produs de ceva asupra cuiva; rasunet; rezonantza. /<fr. écho lat. echo

ecou n. 1. rasunet repetzirea distincta a sunetului repercutat de un corp dur; 2 ceeace produce aceasta repetzire; 3. fig. cel ce repeta spusa altuia: a se face ecoul calomniilor; 4. shtiri de ale zilei intr’un ziar.

*ecóŭ n. pl. urĭ (fr. écho lat. echo d. vgr. ehó rasunet). Rasunet intoarcerea unuĭ sunet care s’a izbit de ceva. Locu unde se produce ecou. Fig. Loc unde se vorbesc anumite lucrurĭ: Parisu e ecou lumiĭ intregĭ. Reproducere repetare a unuĭ zvon a uneĭ shtirĭ. Aceste shtirĭ repetate: a face ecourile intr’un ziar. Persoana care repeta: a te face ecou unuĭ zvon.

ecú sn vz ecou

ehó sn vz ecou

ECHÓ s. n. v. ecou.

EHÓ s. n. v. ecou.

ECHÓ s.n. v. ecou.

EHÓ s.n. v. ecou.

ecóu s. n. art. ecóul; pl. ecóuri

ecóu s. n. art. ecóul; pl. ecóuri

ecou uri.

ECÓU s. rasunet (pop.) hauit sunet (prin Transilv. shi Olt.) sun (inv.) eho. (Un ~ in muntzi.)

ECÓU s. v. rasunet valva.

ECOU s. rasunet (pop.) hauit sunet (prin Transilv. shi Olt.) sun (inv.) eho. (Un ~ in muntzi.)

ecou s. v. RASUNET. VILVA.

ÉHO s. v. ecou rasunet.

eho s. v. ECOU. RASUNET.

ecóu (ecóuri) s. n. 1. Repetare a unui sunet datorita reflectarii undelor sonore pe un obstacol. 2. (Fig.) Rasunet vilva. Var. eho. Fr. écho. Var. din sec. XVIII astazi inv. direct din ngr. ἠχὼ.

ecou (< gr. ἠχώ de la numele nimfei Echo „[ra]sunet”) I. Efect acustic produs de sunetul* reflectat de un obstacol (suprafatza zid stanca margine de padure) shi perceput cu o mica intarziere de catre emitzatorul sunetului direct. Intarzierea trebuie sa fie de cel putzin 01 s pentru k perceperea sa fie clara. Deoarece viteza sunetului este de c. 340 m/s rezulta k unda sonora trebuie sa parcurga in total minimum 34 m dusintors astfel k distantza dintre emitzatorulreceptor shi obstacol trebuie sa fie de cel putzin 17 m. II. Manual* al orgii* dotat cu un registru (1) de sunete dulci shi shi care face e. registrelor actzionate de alte manuale. III. (it. eco; fr. écho; engl. echo; germ. Echo; sp. echo) Procedeu componistic care consta in repetarea unei scurte teme* sau a unui motiv* muzical la o intensitate* sonora mai scazuta. A fost mult folosit inca din sec. 15 shi 16 in muzica vocala polif. de catre compozitori k Josquin Desprez Luca Marenzio shi Orlando di Lasso (in celebra vilanela* Ecoul 1581) k tehnica imitativa speciala. In sec. 17 prima etapa a dezvoltarii operei* aduce o avalansha de subiecte pastorale in care de multe ori este zugravita figura mitologica a lui Eco plangandushi iubirea neimpartashita; de aici nenumarate arii* in aceasta perioada folosesc procedeul de e. procedeu care se va extinde insa shi in opere care nu au o legatura cu legenda. Ramanand un efect muzical de sine statator e. va fi cultivat shi in scriitura instr. intreaga epoca a barocului* fiind dominata de aceasta maniera de repetare in piano* a unei fraze* mai inainte enuntzata in forte*. Procedeu este preluat in lucrari de factura concertanta sau responsoriala k efect special (Stamitz Simfonia in eco a 2 chori; Mozart Notturno pentru 4 orch.; Chabrier España; RimskiKorsakov Capriciul spaniol; Strauss Ariadna la Naxos) sau k principiu general al compozitziei (Hindemith Echo pentru flaut shi pian) vizand uneori stereofonia*.

Echo nimfa care cunoshtea legaturile de dragoste ale lui Zeus. Ea o tzinea de vorba pe Hera in timp ce sotzul acesteia alerga dupa nimfe. Dindushi seama de inshelatoria ei zeitza minioasa a transformato in ecou. Dupa o alta versiune Echo sa indragostit de Narcissus dar dragostea ei na fost impartashita. Atunci ea sa retras in singuratate shi sa topit de durere nemairaminindui decit vocea ecoul.

Eho = Echo.

ECHO (in mitologia greaca) nimfa a muntzilor shi padurilor. Complice cu Zeus in aventurile amoroase ale acestuia a fost pedepsita de Hera sa repete ultimele silabe ale cuvintelor rostite de altzii. Dupa alta varianta dragostea neimpartashita pentru frumosul Narcis a facuto sa se topeasca de durere neramanandui decat vocea.