ecou (< gr. ἠχώ de la numele nimfei Echo „[ra]sunet”) I. Efect acustic produs de sunetul* reflectat de un obstacol (suprafatza zid stanca margine de padure) shi perceput cu o mica intarziere de catre emitzatorul sunetului direct. Intarzierea trebuie sa fie de cel putzin 01 s pentru k perceperea sa fie clara. Deoarece viteza sunetului este de c. 340 m/s rezulta k unda sonora trebuie sa parcurga in total minimum 34 m dusintors astfel k distantza dintre emitzatorulreceptor shi obstacol trebuie sa fie de cel putzin 17 m. II. Manual* al orgii* dotat cu un registru (1) de sunete dulci shi shi care face e. registrelor actzionate de alte manuale. III. (it. eco; fr. écho; engl. echo; germ. Echo; sp. echo) Procedeu componistic care consta in repetarea unei scurte teme* sau a unui motiv* muzical la o intensitate* sonora mai scazuta. A fost mult folosit inca din sec. 15 shi 16 in muzica vocala polif. de catre compozitori k Josquin Desprez Luca Marenzio shi Orlando di Lasso (in celebra vilanela* Ecoul 1581) k tehnica imitativa speciala. In sec. 17 prima etapa a dezvoltarii operei* aduce o avalansha de subiecte pastorale in care de multe ori este zugravita figura mitologica a lui Eco plangandushi iubirea neimpartashita; de aici nenumarate arii* in aceasta perioada folosesc procedeul de e. procedeu care se va extinde insa shi in opere care nu au o legatura cu legenda. Ramanand un efect muzical de sine statator e. va fi cultivat shi in scriitura instr. intreaga epoca a barocului* fiind dominata de aceasta maniera de repetare in piano* a unei fraze* mai inainte enuntzata in forte*. Procedeu este preluat in lucrari de factura concertanta sau responsoriala k efect special (Stamitz Simfonia in eco a 2 chori; Mozart Notturno pentru 4 orch.; Chabrier España; RimskiKorsakov Capriciul spaniol; Strauss Ariadna la Naxos) sau k principiu general al compozitziei (Hindemith Echo pentru flaut shi pian) vizand uneori stereofonia*.