ECÓU ecouri s. n. 1. Repetare a unui sunet datorita reflectarii undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct in raport cu undele directe. 2. Fig. Rasunet valva produsa de un eveniment de o problema etc. ◊ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta a raspandi cuvintele sau ideile cuiva. Din fr. écho lat. echo.