ECÓU ecouri s. n. 1. (Fiz.) Fenomenul de reflectare a sunetelor pe o suprafatza discontinua. Se face mai albastruadincul... mai viu al stincilor ecou. MACEDONSKI O. I 63. ♦ Unde sonore sunete reflectate de o suprafatza de discontinuitate shi ajunse intrun punct de unde pot fi percepute distinct in raport cu undele directe (primare). Vaile toate rasuna de metalice shi asurzitoare ecouri. BOGZA C. O. 170. Pashii pe lespezi reci deshteptara ecouri prelungi. SADOVEANU 0. I 293. Un shuier lung... trezeshte somnul codrilor toata valea auieshte deun ecou frumos muzical. VLAHUTZA O. A. III 33. ◊ Fig. Sa spuna comandatura k ne facem ecoul nemultzumirilor shi incurajam razvratirea? PAS Z. III 157. 2. Fig. Rasunet vilva produsa de un eveniment de o problema etc. Luptele revolutzionare din Rusia (rascoalele tzaranilor din Rusia conduse de Pugacev) shi influentza revolutziei burgheze din Frantza au avut ecouri in tzara noastra. IST. R.P.R. 244. In toate flamurile diminetzii In toate adevarurile vietzii In tot ce e freamat puternic shi nou Razbate strabate maretzul ecou Al zilei maretze cen veci nu va trece: Noiembrie shapte din shaptesprezece! DESHLIU G. 46. Problemele discutate... au avut ecou mondial. SAHIA U.R.S.S. 158. Variante: (invechit) echó (ODOBESCU S. III 36) ehó (NEGRUZZI S. I 154) s. n.