ECÓU ecouri s. n. 1. Unda reflectata de un obstacol shi receptata de un observator. ♦ Unda reflectata care poate fi perceputa distinct in raport cu undele directe. 2. Fig. Rasunet valva produsa de un eveniment de o problema etc. ◊ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta a raspandi cuvintele sau ideile cuiva. Din fr. écho lat. echo.