raita [At: ALECSANDRI S. 165 / P: raita / V: roa~ / Pl: ~te / E: raita] 1 sf Vizita scurta. 2 sf Trecere in graba pe undeva. 3 sf Abatere din drum Si: ocol. 4 av Repede. 5 sf (Trs; ilav) Cu ~tan sus Cu partea de jos in sus Si: rasturnat. 6 sf (In jocuri de copii; ie) Alo ~a toates gata Se spune cand un copil se da peste cap sau pe spate ridicandushi picioarele in sus.

RÁITA raite s. f. (Familiar mai ales in constructzie cu verbele «a da» «a trage») Vizita scurta abatere trecere in graba pe undeva; ocol. Herdelea prezenta pe Belciug secretarului de redactzie shi apoi ieshira impreuna sa dea o raita prin centru. REBREANU R. I 283. Sper k planurile noastre despre o raita pe la Köln Bonn... vor gasi realizare. CARAGIALE O. VII 40. Pinan sara am shi colindat mai tot satul ba shi pe la scaldat am tras o raita. CREANGA A. 16. ♦ (Adverbial) Repede iute fuga. [Butea] cum era ea putreda indata se strica shi din ea iese un zmeu grozav shi raita pe usha lasind scintei in urma lui. BOTA P. 77. ♦ (Invechit cu valoare de interjectzie) Cuvint rostit altadata de paznicii de noapte cind se apropiau unii de altzii. Nici un pedestru nu era pe ulitzi afara de fanaragii care strigau regulat «raita». NEGRUZZI S. I 15.

RÁITA ~e f. fam.: A da (sau a trage a face) o ~ a trece in graba pe undeva; a se abate. /<ung. rajta

raita f. strigatul paznicilor de noapte (pe el!) de unde inspectzie de noapte: fanaragii strigau regulat raita NEGR.; 2. ocol: hotari sa dea o raita prin orashele olteneshti OD. [Ung. RAJTA! haide!].

ráĭta f. pl. e (ung. rajta pe el! Odinioara culucciiĭ shi fanaragiiĭ strigaŭ raĭta adica un fel de varda). Drum saŭ calatorie (pe jos orĭ altfel) p. a observa ce se petrece: o raĭta pin mahalale o raĭta pin tzara dushmanuluĭ. Abatere din drum: am dat o raĭta shi pe la eĭ. V. razie tircol.

ráita (fam.) (rai) s. f. g.d. art. ráitei; pl. ráite

ráita s. f. (sil. rai) pl. ráite

RÁITA s. v. tur.

RAITA s. (reg.) otrocol. (Da o ~ prin orash.)

a da o raita expr. 1. a face o plimbare. 2. a face o vizita scurta.