RÁITA raite s. f. (Familiar mai ales in constructzie cu verbele «a da» «a trage») Vizita scurta abatere trecere in graba pe undeva; ocol. Herdelea prezenta pe Belciug secretarului de redactzie shi apoi ieshira impreuna sa dea o raita prin centru. REBREANU R. I 283. Sper k planurile noastre despre o raita pe la Köln Bonn... vor gasi realizare. CARAGIALE O. VII 40. Pinan sara am shi colindat mai tot satul ba shi pe la scaldat am tras o raita. CREANGA A. 16. ♦ (Adverbial) Repede iute fuga. [Butea] cum era ea putreda indata se strica shi din ea iese un zmeu grozav shi raita pe usha lasind scintei in urma lui. BOTA P. 77. ♦ (Invechit cu valoare de interjectzie) Cuvint rostit altadata de paznicii de noapte cind se apropiau unii de altzii. Nici un pedestru nu era pe ulitzi afara de fanaragii care strigau regulat «raita». NEGRUZZI S. I 15.