optziuni
  • info

15 definitzii pentru raget

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RẮGET ragete s. n. Strigat zbieret urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigat tzipat puternic al omului. Rage + suf. et.

RẮGET ragete s. n. Strigat zbieret urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigat tzipat puternic al omului. Rage + suf. et.

raget sn [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 163r/36 / V: rag~ (reg) ragat / Pl: ~e / E: rage + et] 1 Strigat scos de unele animale Si: muget (rar) rugire. 2 (Pex) TZipat puternic al omului Si: racnet (2) racnire (2).

RẮGET ragete s. n. Zbieretul scos de vitele cornute shi de alte animale (v. muget); p. ext. racnet scos de om. Se clatina scotzind un raget. VORNIC P. 207. Nu mai auzea nici ciriitul gainilor nici ragetul unei vaci careshi chema vitzelul despartzit. REBREANU R. I 146. Balaurul scoase din piept un raget de durere de se cutremura pamintul. POPESCU B. II 21. ◊ Fig. La cel dintii raget suprapamintesc al exploziei Mitrea se prabushi cu fatza in jos. SADOVEANU M. C. 105. Ragetul shi boncaluitul talangilor umpleau aerul k in vremuri de razmiritza. ANGHEL PR. 109. Varianta: (invechit) ráget (ALECSANDRI P. III 14) s. n.

RẮGET ~e n. 1) Strigat prelung scos de unele animale; muget. 2) Strigat puternic scos de om; racnet; tzipat. /a rage + suf. ~et

rắget V. raget.

raget sn vz raget

RÁGET s. n. v. raget.

raget n. strigatul boilor: un raget grozav shi lung de taur AL. [V. rage].

ráget n. pl. e (d. rag). Dos. Mold. Strigatu boilor shi vacilor. SHi rắget. (SHez. 30 196 shi Adev. Lit. 7 Dec. 1930; 5 2).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

rắget s. n. pl. rắgete

raget s. n. pl. ragete

raget

raget gete.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RAGET s. muget (rar) mugit mugitura ruget. (~ul leului.)

RAGET s. muget (rar) mugit mugitura ruget. (~ leului.)

Intrare: raget
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raget
  • ragetul
  • ragetu‑
plural
  • ragete
  • ragetele
genitiv-dativ singular
  • raget
  • ragetului
plural
  • ragete
  • ragetelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raget
  • ragetul
plural
  • ragete
  • ragetele
genitiv-dativ singular
  • raget
  • ragetului
plural
  • ragete
  • ragetelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

raget, ragetesubstantiv neutru

  • 1. Strigat zbieret urlet puternic scos de unele animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muget mugit mugitura ruget strigat urlet zbieret
    • format_quote Se clatina scotzind un raget. VORNIC P. 207. DLRLC
    • format_quote Nu mai auzea nici ciriitul gainilor nici ragetul unei vaci careshi chema vitzelul despartzit. REBREANU R. I 146. DLRLC
    • format_quote Balaurul scoase din piept un raget de durere de se cutremura pamintul. POPESCU B. II 21. DLRLC
    • format_quote figurat La cel dintii raget suprapamintesc al exploziei Mitrea se prabushi cu fatza in jos. SADOVEANU M. C. 105. DLRLC
    • format_quote figurat Ragetul shi boncaluitul talangilor umpleau aerul k in vremuri de razmiritza. ANGHEL PR. 109. DLRLC
etimologie:
  • Rage + sufix et. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.