radical ~a [At: ASACHI S. L. I 218 / V: (ivr) ~a sf / Pl: ~i (rar) ~e ~uri sn / E: fr radical ger Radical] 1 a De baza Si: esentzial (13) fundamental (1). 2 av Cu desavarshire. 3 a (D. tratamente medicamente) Care vindeca complet. 45 smf a (Persoana) care preconizeza reforme mari schimbari fundamentale. 6 a (Fig) Categoric (1). 7 sm (Mat) Radacina (61). 8 sm Simbol matematic care indica o extragere de radacina. 9 a (Mat; is) Axa ~a Locul geometric al punctelor din plan care au aceeashi putere fatza de doua cercuri date reprezentat printro dreapta perpendiculara pe linia care uneshte centrele cercurilor. 10 a (Mat; is) Plan ~ Locul geometric al punctelor din spatziu avand aceeashi putere fatza de doua sfere date reprezentat printrun plan. 11 sm Grup de atomi cu valentza nesatisfacuta care ramane neschimbat intro reactzie chimica shi care obishnuit nu exista in stare libera. 12 sm (Lin) Radacina (66). 13 a Care face parte din radical (12). 14 a (Pex; d. cuvinte) Care este de baza intro familie de cuvinte shi de la care se formeaza derivate. 15 sfp (Dep) Neologisme. 16 sfp (Dep; ie) A vorbi pe ~ A vorbi in termeni elevatzi cu neologisme. 17 a (Bot) Care apartzine radacinii (1).

RADICAL² A radicali e adj. 1. De baza fundamental esentzial. Masuri radicale. Imbunatatziri radicale. ▭ SHeful luase dispozitzia k... automobilul care avea nevoie de reparatzii radicale sa fie bagat intrun atelier. BRATESCUVOINESHTI F. 21. ♦ (Adverbial) Din temelie complet. Marea Revolutzie Socialista din Octombrie a transformat radical caracterul productziei sociale imbinind armonios caracterul social al muncii cu insushirea sociala a produselor muncii. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 4 60. ♦ (Despre tratamente leacuri) Care vindeca in intregime complet care stirpeshte boala din radacina. Sa urmeze o cura radicala shi favorabila sanatatzii sale. ALECSANDRI S. 35. 2. Care preconizeaza reforme complete adinci actziuni hotaritoare totale. 3. (De obicei determinat prin «burghez» adesea substantivat) (Grupare politica sau persoana facind parte dintro grupare politica) care preconizeaza in cadrul regimului capitalist o serie de reforme burghezodemocratice.

RADICÁL A adj. I. 1. Din temelie complet; fundamental de baza. ♦ (Despre tratamente medicamente etc.) Care vindeca complet. 2. Care preconizeaza care propaga reforme mari actziuni hotaratoare. 3. In termeni tehnici in stil neologic. II. 1. Numar care ridicat la o putere da un alt numar. ♦ Simbol matematic (√) care arata operatzia de extragere de radacina. 2. Grup atomic care ramane neschimbat intro reactzie chimica shi care obishnuit nu exista in stare libera. 3. (Lingv.) Element primitiv ireductibil din punct de vedere morfologic comun mai multor cuvinte care constituie o familie shi care contzine sensul lexical al cuvantului; radacina. [< fr. radical it. radicale cf. lat. radicalis < radix radacina].

RADICÁL A I. adj. 1. din temelie complet; fundamental de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari actziuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (shi s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care ridicat la o putere da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatzia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeashi putere fatza de doua cercuri date reprezentat printro dreapta perpendiculara pe linia care uneshte centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatziu avand aceeashi putere fatza de doua sfere date reprezentat printrun plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intro reactzie chimica shi care in mod obishnuit nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv ireductibil din punct de vedere morfologic comun mai multor cuvinte care constituie o familie shi contzine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical lat. radicalis germ. Radikal)

RADICÁL¹ adv. Din temelie; cu desavarshire; in intregime; complet. /<fr. radical germ. Radikal

RADICÁL² ~a (~i ~e) 1) Care tzine de esentza lucrurilor sau a fenomenelor; de baza; fundamental; esentzial. Deosebire ~a. 3) shi substantival (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care tzine de radicalism; propriu radicalismului. 3) (despre tratamente medicamente) Care vindeca complet. /<fr. radical germ. Radikal

RADICÁL³ ~a (~i ~e) (despre legume spini etc.) Care creshte de la radacina. /<fr. radical germ. Radikal

radical a. 1. ce tzine de radacina; 2. fig. ce tzine de esentza unui lucru: vitziu radical al unei sisteme; 3. intreg complet: vindecare radicala. ║ adv. 1. cu desavarshire; 2. pop. in termeni tehnici in stil neologic: a vorbi radical. ║ m. partizan al radicalismului. ║ n. Gram. parte invariabila a unei vorbe in opozitziune cu dezinentzele.

*radicál a adj. (mlat. radicalis d. lat. radix radícis radacina). Al radaciniĭ de la radacina: pedúncule radicale. Fig. Relativ la principiu (la esentza) unuĭ lucru: vitziŭ radical. Din radacina absolut complet: vindecare radicala. Care vrea reforme absolute in politica: partidu radical din Romania a avut de shef pe Gheorghe Panu. S. m. orĭ f. Partizan al radicalizmuluĭ. S. n. pl. e rar urĭ. Gram. Radacina: radicalu unuĭ cuvint. Chim. Substantza care combininduse cu oxigenu formeaza un acid: potasiu e radicalu potaseĭ. Mat. Semn supt care se pune o expresiune algebrica saŭ un numar pentru a arata k e supus uneĭ extragerĭ de radacina. (Forma luĭ e un V cu bratzu drept prelungit: √ ). Adv. Din radacina de tot: a distruge radical. A vorbi radical saŭ pe radical (Pop.) a vorbi cu cuvinte noĭ shi neshtiute de popor.

radicala sf vz radical

radicál¹ adj. m. pl. radicáli; f. radicála pl. radicále

radicál adj. m. pl. radicáli; f. sg. radicála pl. radicále

RADICÁL adj. s. 1. adj. v. esentzial. 2. adj. v. drastic. 3. s. (MAT.) radacina. (~ al unui numar.) 4. s. (LINGV.) radacina. (~ al unui cuvant.)

RADICAL adj. s. 1. adj. adinc capital considerabil crucial decisiv esentzial fundamental hotaritor important insemnat organic primordial profund serios structural substantzial vital (livr.) cardinal major nodal (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. adj. drastic extrem. (Masura ~.) 3. s. (MAT.) radacina. (~ al unui numar.) 4. s. (LINGV.) radacina. (~ al unui cuvint.)

RADICÁL A (< fr. germ.) adj. s. m. I. Adj. 1. Fundamental esentzial de baza; (adverbial) din temelie complet. 2. Care preconizeaza reforme mari complete schimbari fundamentale. 3. (MAT.) Axa r. = locul geometric al punctelor din plan care au aceeashi putere fatza de doua cercuri date fiind o dreapta perpendiculara pe linia care uneshte centrele cercurilor. Plan r. = plan care este locul geometric al punctelor din spatziu avand aceeashi putere fatza de doua sfere date. II. S. m. 1. (MAT.) r. al unui numar = numar care ridicat la o anumita putere (numita ordinul radicalului) da numarul dat; radacina 5). 2. (CHIM.) Grupare de atomi care se comporta in reactziile chimice k un element unic. R. liber = atom sau grup de atomi care au un electron de valentza neimperecheat. Se formeaza cand o legatura chimica se rupe fara formare de ioni. Unii r.l. care se formeaza in corp prin procese metabolice au efect nociv asupra celulelor shi tzesuturilor. 3. (LINGV.) Radacina (6). 4. R. filozofici = grup de teoreticieni din sec. 1819 (D. Ricardo G. Grote J. Austin J. St. Mill) militand pentru afirmarea ideilor liberalismului shi individualismului.