RADICÁL A adj. I. 1. Din temelie complet; fundamental de baza. ♦ (Despre tratamente medicamente etc.) Care vindeca complet. 2. Care preconizeaza care propaga reforme mari actziuni hotaratoare. 3. In termeni tehnici in stil neologic. II. 1. Numar care ridicat la o putere da un alt numar. ♦ Simbol matematic (√) care arata operatzia de extragere de radacina. 2. Grup atomic care ramane neschimbat intro reactzie chimica shi care obishnuit nu exista in stare libera. 3. (Lingv.) Element primitiv ireductibil din punct de vedere morfologic comun mai multor cuvinte care constituie o familie shi care contzine sensul lexical al cuvantului; radacina. [< fr. radical it. radicale cf. lat. radicalis < radix radacina].