RADICÁL A I. adj. 1. din temelie complet; fundamental de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari actziuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (shi s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care ridicat la o putere da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatzia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeashi putere fatza de doua cercuri date reprezentat printro dreapta perpendiculara pe linia care uneshte centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatziu avand aceeashi putere fatza de doua sfere date reprezentat printrun plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intro reactzie chimica shi care in mod obishnuit nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv ireductibil din punct de vedere morfologic comun mai multor cuvinte care constituie o familie shi contzine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical lat. radicalis germ. Radikal)