*radicál a adj. (mlat. radicalis d. lat. radix radícis radacina). Al radaciniĭ de la radacina: pedúncule radicale. Fig. Relativ la principiu (la esentza) unuĭ lucru: vitziŭ radical. Din radacina absolut complet: vindecare radicala. Care vrea reforme absolute in politica: partidu radical din Romania a avut de shef pe Gheorghe Panu. S. m. orĭ f. Partizan al radicalizmuluĭ. S. n. pl. e rar urĭ. Gram. Radacina: radicalu unuĭ cuvint. Chim. Substantza care combininduse cu oxigenu formeaza un acid: potasiu e radicalu potaseĭ. Mat. Semn supt care se pune o expresiune algebrica saŭ un numar pentru a arata k e supus uneĭ extragerĭ de radacina. (Forma luĭ e un V cu bratzu drept prelungit: √ ). Adv. Din radacina de tot: a distruge radical. A vorbi radical saŭ pe radical (Pop.) a vorbi cu cuvinte noĭ shi neshtiute de popor.