RADICÁL A (< fr. germ.) adj. s. m. I. Adj. 1. Fundamental esentzial de baza; (adverbial) din temelie complet. 2. Care preconizeaza reforme mari complete schimbari fundamentale. 3. (MAT.) Axa r. = locul geometric al punctelor din plan care au aceeashi putere fatza de doua cercuri date fiind o dreapta perpendiculara pe linia care uneshte centrele cercurilor. Plan r. = plan care este locul geometric al punctelor din spatziu avand aceeashi putere fatza de doua sfere date. II. S. m. 1. (MAT.) r. al unui numar = numar care ridicat la o anumita putere (numita ordinul radicalului) da numarul dat; radacina 5). 2. (CHIM.) Grupare de atomi care se comporta in reactziile chimice k un element unic. R. liber = atom sau grup de atomi care au un electron de valentza neimperecheat. Se formeaza cand o legatura chimica se rupe fara formare de ioni. Unii r.l. care se formeaza in corp prin procese metabolice au efect nociv asupra celulelor shi tzesuturilor. 3. (LINGV.) Radacina (6). 4. R. filozofici = grup de teoreticieni din sec. 1819 (D. Ricardo G. Grote J. Austin J. St. Mill) militand pentru afirmarea ideilor liberalismului shi individualismului.