6 definiții pentru prorocitor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor.
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
prorocitor, ~oare [At: CORESI, L. 330/7 / Pl: ~i, ~oare / E: proroci + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care prorocește (1) Si: proroc (1). 3 a (Îvr) Care anunță cu anticipație starea vremii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prorocitór adj. m., s. m., pl. prorocitóri; f. sg. și pl. prorocitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROROCITÓR s. v. prezicător, profet, proroc, vestitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prorocitor s. v. PROFET. PROROC. VESTITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prorocitor, prorocitorisubstantiv masculin prorocitoare, prorocitoaresubstantiv feminin prorocitor, prorocitoareadjectiv
- 1. (Persoană) care prorocește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prezicător profet proroc vestitor vestitor
- Prorocitoare arătări [meteorologice] ale calendarelor. PISCUPESCU, O. 89. DLRLC
-
etimologie:
- Proroci + sufix -tor. DEX '98 DEX '09