proroc sm [At: COD. VOR. 80/14 / V: (irg) prio~ proo~ / Pl: ~oci / E: slv пророкъ] 1 Predicator al vointzei lui Dumnezeu inzestrat cu darul de a prezice viitorul Si: profet (1). 2 (Is) ~ mincinos Fals proroc. 3 (Pex; iae) Persoana care prevesteshte lucruri care nu se realizeaza. 4 Persoana care intuieshte aparitzia sau desfashurarea unor evenimente in viitor. 5 (Mol) Ajun al sarbatorii Sfantului Gheorghe Si: manecatoare proor.

PRORÓC proroci s. m. (In diferite conceptzii religioase) Personaj considerat k interpret al vointzei lui dumnezeu capabil sa prevada shi sa prezica viitorul; (sens curent) persoana care are previziunea evenimentelor viitoare; profet. Astfel treci shi tu prin lume... k un basm de proroci EMINESCU O. IV 37. [Anul 1840] o sa ne ridice in slava cerului cum credeau multzi proroci. GHICA S. 172. ◊ (Glumetz) Cucul sur.. E proroc shitzi shtie spune Tot ceo fi shio da. COSHBUC P. II 36. (Metaforic) SHerpii roshii rupeau trasnind poala neagra a norilor apele pareau k latra numai tunetul cinta adinc k un proroc al pierzarei. EMINESCU N. 11. Proroc mincinos (sau fals) se zice despre cel care prevesteshte lucruri ce nu se realizeaza. Nimeni nu e proroc (sau profet) in tzara lui v. profet. ◊ (Adjectival rar in forma de f. pl. proroace) O asculta numancoace Cum la vorba mii de valuri stau cu stelele proroace! EMINESCU O. I 155. Forma gramaticala: f. pl. (rar) proroace. Varianta: prooróc (ALECSANDRI P. I 146 NEGRUZZI S. I 30) s. m.

PRORÓC ~ci m. 1) rel. Persoana cu inspiratzie divina care prezice viitorul; profet. 2) fig. Persoana care patrunzand in esentza lucrurilor prevede desfashurarea evenimentelor ulterioare; profet; vizionar. /<sl. proroku

proroc m. profet: Daniil prorocul. [Slav. PROROKŬ]. ║ a. profetic: cum la vorba mii de valuri stau cu stelele proroace EM.

proróc m. (vsl. prorokŭ profet d. prorešti rekon a preciza. V. noroc soroc prerecuĭesc). Profet prezicator. SHi prooroc dupa prooratic. Fem. roaca pl. e.

prioroc sm vz proroc

prooroc sm vz proroc

prooróc V. proroc.

proróc s. m. pl. proróci

proróc s. m. pl. proróci

proroc

proroc.

PRORÓC s. v. profet.

PRORÓC s. v. manecatoare proor.

PROROC s. profet vestitor (inv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.)

proroc s. v. MINECATOARE. PROOR.

proroak s. v. PROFETESA.

prooróc (prooróci) s. m. Profet. Var. proroc shi der. Mr. pruuroc. Sl. prorokŭ (Miklosich Slaw. Elem. 40; Cihac II 295). Rezultatul oo < o a fost explicat de Graur BL III 50 drept „brisure” a vocalei intre doi r; dar situatziile invocate nu sint convingatoare cf. creer greer proor. Pentru k „brisure” sa fie efectiva k in cazul de fatza ar trebui sa se adauge conditzia unui o posterior; astfel ar fi vorba mai curind de o disimilare vocalica cf. prolog care se pronuntza vulgar proolog. Der. prooroci vb. (a profetiza a prezice); proorocie s. f. (profetzire); proorocitza s. f. (profetesa) din sl. proročica; proorocesc adj. (profetic); proorocea s. f. (Olt. ultima recitare care o fac colindatorii de la Craciun dupa ce au colindat); prorocestvui vb. (inv. a prezice) din sl. proročistovovati.

proróc proroci s. m. 1. Profet; cel ce spune dinainte cele ce au sa se intample in viitor.2. Trimis sau uns al lui Dumnezeu care vorbeshte in numele Lui sau scrie despre voia shi planul Lui sub inspiratzia Duhului Sfant. In Vechiul Testament se cunosc numai cei ce au scris prorociile lor: Moise David cei patru proroci mari: Isaia Ieremia Iezechiel shi Daniel precum shi cei 12 proroci mai mici ale caror cartzi fac parte din Biblie. In Noul Testament sunt barbatzii harismatici care apar dupa Cincizecime shi au de la Duhul Sfant darul prorociei (I Cor. 12 10 shi 28). ◊ Proroc mincinos = cel care pretinde k este proroc; p. ext. persoana care prevesteshte lucruri ce nu se realizeaza. 3. Persoana care intuieshte aparitzia unor evenimente in viitor; profet. 4. (Reg.) Ajunul sarbatorii sf. Gheorghe; manecatoare. [Var.: prooróc s. m.] Din sl. prorokŭ.