VIZIONÁR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasă antrenat de vise, de idealuri (irealizabile); care prevede, prevestește evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; fantezist, nerealist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire.

vizionar, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~zi-o~ / V: (îvr) ~ner / Pl: ~i, ~e / E: fr visionnaire] 1 a (Înv; d. oameni) Care are revelații supranaturale. 2-3 smf, a (Asr) (Persoană) care are idei extravagante. 4-5 smf, a (Persoană) care are idealuri înalte. 6-7 smf, a (Persoană) care intuiește apariția sau desfășurarea unor evenimente viitoare (pornind de la date cunoscute). 8-9 smf, a (Persoană) care are imaginație creatoare. 10 a Halucinatoriu (1). 11 a Care are caracterul unei revelații divine. 12 a Extravagant (3). 13 a Profetic. 14 a Iluzoriu. 15 a Imaginar. 16 a Care denotă fantezie creatoare.

vizionar, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. (despre oameni sau despre firea, ideile lor) Care se lasă antrenat sau dominat de vise, de idealuri (irealizabile). Foarte inimos, deși cam exagerat, cam prea vizionar (CAR.). care prevede desfășurarea evenimentelor viitoare. 2 adj. Care este capabil de a intui, de a prevesti evenimente viitoare. Daumier, un... mare artist vizionar (VIANU). 3 s.m., s.f. Persoană caracterizată prin fantezie creatoare, inovatoare, prin idealuri înalte, prin putere de previziune. Macedonski a fost vizionarul nostru cel mai mare (E. LOV.). 4 adj. (despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Cu caracter de viziune; fantastic, ireal; fantezist; extravagant, neobișnuit. Deznodămîntulpieselor e adeseori vizionar și deschide perspectiva unei vieți mai înalte (BLA.). • sil. -zi-o-. pl. -i, -e. /<fr. visionnaire.

VIZIONÁR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre firea, ideile lor; adesea substantivat) Care se lasă stăpânit de vise, de idealuri (nelegate de realitatea imediată); care prevede, prevestește evenimentele viitoare. 2. Cu caracter de viziune; fantastic; extravagant, neobișnuit. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. visionnaire.

VIZIONÁR, -Ă, vizionari, -e, adj. 1. (Despre persoane sau despre firea, ideile lor) Care se lasă stăpînit de vise, de idealuri (v. idealist); care prevede și prevestește evenimente viitoare (v. profetic). Rămîneți dară cu bine, sînte firi vizionare, Ce făceați valul să cînte, ce puneați steaua să zboare. EMINESCU, O. I 36. (Substantivat) Noi?... vă numim vizionari. EMINESCU, O. I 35. 2. Cu caracter de viziune; fantastic. Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adînci. VIANU, A. P. 101.

VIZIONÁR, -Ă adj. 1. (Despre oameni sau despre firea lor; adesea s.) Care este stăpânit de vise, de idealuri; care prevede și prevestește evenimente viitoare. 2. Fantastic, extravagant. [Pron. -zi-o-. / < fr. visionnaire].

VIZIONÁR, -Ă adj. 1. (și s.) care prevede, întrezărește evenimente viitoare; stăpânit de vise, de idealuri. 2. fantastic, fantezist. (< fr. visionnaire)

VIZIONÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are înclinație să viseze, să-și facă idealuri. 2) Care are caracter de viziune; fantastic; ireal. /<fr. visionnaire

vizionar a. care crede că are viziuni, revelațiuni: sfinte firi vizionare EM. ║ m. cel ce are idei extravagante: vă numim vizionari EM.

*vizionár, -ă s. (d. lat. vísio, visionis, viziune; fr. visionnaire). Care are viziunĭ, visător, ideolog. Adj. Fire vizionară.

vizionár (-zi-o-) adj. m., pl. vizionári; f. vizionáră, pl. vizionáre

vizionár adj. m. (sil. -zi-o-), pl. vizionári; f. sg. vizionáră, pl. vizionáre

VIZIONÁR adj., s. 1. v. profetic. 2. s. (fig.) (livr.) iluminat. (Un spirit ~.)

VIZIONAR adj. prevestitor, profetic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Afirmații ~.)