14 definitzii pentru extravagant
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
EXTRAVAGÁNT A extravagantzi te adj. (Adesea substantivat) Care cauta cu orice pretz sa iasa din comun; excentric. ♦ Neobishnuit ciudat bizar. Din fr. extravagant.
EXTRAVAGÁNT A extravagantzi te adj. (Adesea substantivat) Care cauta cu orice pretz sa iasa din comun; excentric. ♦ Neobishnuit ciudat bizar. Din fr. extravagant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
extravagant ~a [At: MUMULEANU P. V / V: (inv) est~ st~ / Pl: ~ntzi ~e / E: fr extravagant it stravagante] 12 Excentric (12). 3 a Care shocheaza contrariaza tradand extravagantza (1). 4 a (D. sume de bani impozite etc.) Exagerat exorbitant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EXTRAVAGÁNT A extravagantzi te adj. Care cauta cu orice pretz sa iasa din comun sa se deosebeasca de ceilaltzi; excentric. Om extravagant. ♦ Neobishnuit ciudat. Vorbise o femeie subtzire shi inalta intro haina alba de primavara foarte strinsa pe trup cu minecile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU A. 323. Hotaririle cele mai extravagante se urmau in spiritul lui. D. ZAMFIRESCU R. 146. Ce foloseshte in adevar publicului cititor deaca un erudit carele netagaduit cunoashte foarte bine limbile antice shi poate chiar gusta in sineshi toate finetzele scrierilor clasice sa opintit... a scalamba cel putzin acele creatziuni intro limba triviala sau extravaganta greoaie sau pretentzioasa? ODOBESCU S. II 368.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EXTRAVAGÁNT A adj. Care doreshte care cauta sa iasa din comun; bizar fantastic excentric. ♦ Neobishnuit ciudat. [< fr. extravagant].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EXTRAVAGÁNT A adj. s. m. f. (cel) care cauta cu orice pretz sa iasa din comun; excentric. ◊ bizar neobishnuit. (< fr. extravagant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
EXTRAVAGÁNT ~ta (~tzi ~te) 1) Care depasheshte limitele bunului simtz; ieshit din comun; neobishnuit; excentric. Idei ~te. Imbracaminte ~ta. 3) shi substantival (despre persoane) Care shocheaza prin felul sau de a fi; bizar; ciudat; neobishnuit. /<fr. extravagant
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
extravagant a. shi m. bizar straniu.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*extravagánt a adj. (mlat. extrávagans ántis d. lat. extra afara shi vágans ántis care rataceshte. V. vagabond). Excentric bizar fantastic: om costum extravagant. Adv. In mod extravagant: a te purta extravagant.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
estravagant ~a a vz extravagant
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
extravagánt adj. m. pl. extravagántzi; f. extravagánta pl. extravagánte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
extravagánt adj. m. pl. extravagántzi; f. sg. extravagánta pl. extravagánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
EXTRAVAGÁNT adj. v. neobishnuit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
EXTRAVAGANT adj. bizar ciudat curios excentric fantasmagoric fantezist inexplicabil insolit nastrushnic neobishnuit original paradoxal singular straniu (livr.) abracadabrant (rar) strain (pop.) pidosnic pocit poznash (Mold.) deshantzat (Transilv. Ban. shi Olt.) shod (inv.) ciudos (grecism inv.) paraxin (fam.) sanchiu (fam. fig.) fistichiu intors sucit trasnit. (Ce chestie ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Extravagant ≠ ordinar
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
extravagant, extravagantaadjectiv
- 1. Care cauta cu orice pretz sa iasa din comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Om extravagant. DLRLC
- 1.1. Bizar, ciudat, neobishnuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: bizar ciudat neobishnuit
- Vorbise o femeie subtzire shi inalta intro haina alba de primavara foarte strinsa pe trup cu minecile acoperite de aripile unei extravagante pelerini. C. PETRESCU A. 323. DLRLC
- Hotaririle cele mai extravagante se urmau in spiritul lui. D. ZAMFIRESCU R. 146. DLRLC
- Ce foloseshte in adevar publicului cititor deaca un erudit carele netagaduit cunoashte foarte bine limbile antice shi poate chiar gusta in sineshi toate finetzele scrierilor clasice sa opintit... a scalamba cel putzin acele creatziuni intro limba triviala sau extravaganta greoaie sau pretentzioasa? ODOBESCU S. II 368. DLRLC
-
-
etimologie:
- extravagant DEX '09 DEX '98 DN