prooróc (prooróci) s. m. Profet. Var. proroc shi der. Mr. pruuroc. Sl. prorokŭ (Miklosich Slaw. Elem. 40; Cihac II 295). Rezultatul oo < o a fost explicat de Graur BL III 50 drept „brisure” a vocalei intre doi r; dar situatziile invocate nu sint convingatoare cf. creer greer proor. Pentru k „brisure” sa fie efectiva k in cazul de fatza ar trebui sa se adauge conditzia unui o posterior; astfel ar fi vorba mai curind de o disimilare vocalica cf. prolog care se pronuntza vulgar proolog. Der. prooroci vb. (a profetiza a prezice); proorocie s. f. (profetzire); proorocitza s. f. (profetesa) din sl. proročica; proorocesc adj. (profetic); proorocea s. f. (Olt. ultima recitare care o fac colindatorii de la Craciun dupa ce au colindat); prorocestvui vb. (inv. a prezice) din sl. proročistovovati.