9 definiții pentru prezicător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător.

PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător.

prezicător, ~oare smf [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: prezice + -ător] 1 Persoană care pretinde că ar avea darul de a ghici viitorul și care practică, pentru bani, divinația Si: ghicitor. 2 Astrolog. 3 (Spc) Chiromant.

PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană despre care cei superstițioși cred că are darul prezicerii; persoană care se îndeletnicește (pentru bani) cu prezicerile; ghicitor. Acolo, la celebra prezicătoare, se strecoară oamenii pe furiș. C. PETRESCU, C. V. 258.

PREZICĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Prevestitor. [< prezice].

PREZICĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care prezice viitorul. /a prezice + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prezicătór s. m., pl. prezicătóri

prezicătór s. m., pl. prezicătóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREZICĂTÓR s. 1. v. ghicitor. 2. v. profet.

PREZICĂTOR s. ghicitor, (înv.) provideț.

Intrare: prezicător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezicător
  • prezicătorul
  • prezicătoru‑
plural
  • prezicători
  • prezicătorii
genitiv-dativ singular
  • prezicător
  • prezicătorului
plural
  • prezicători
  • prezicătorilor
vocativ singular
  • prezicătorule
plural
  • prezicătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezicător, prezicătorisubstantiv masculin
prezicătoare, prezicătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acolo, la celebra prezicătoare, se strecoară oamenii pe furiș. C. PETRESCU, C. V. 258. DLRLC
etimologie:
  • Prezice + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.