proclamatzie sf [At: BELDIMAN ap. DDRF / V: (inv) ~tziune / Pl: ~tzii / E: fr proclamation lat proclamatio] 1 Comunicare oficiala prin care se aduce la cunoshtiintza publica un fapt de o mare importantza shi de interes general Si: (ivr) proclamare (7). 2 Declaratzie scrisa prin care se face un apel catre mase in vederea unei actziuni importante. 3 (Pex) Document afish etc. care cuprinde o astfel de comunicare Si: manifest (inv) proclamare (8). 4 (Inv) Proclamare (3).

PROCLAMÁTZIE proclamatzii s. f. 1. Manifest prin care se aduce la cunoshtintza publica un fapt de mare importantza; apel tiparit avind un caracter agitatoric. Lui [Balcescu] i se datoreshte proclamatzia de la Izlaz. SADOVEANU E. 53. Proclamatzia tiparita shi unele cuvintari... se vor citi in cursul diminetzii de joi in diferite pietze ale orashului. CAMIL PETRESCU O. II 120. 2. (Invechit) Proclamare (1). Proclamatzia ce a facut din balcon imi rasuna inca in auz. NEGRUZZI S. III 377. Varianta: (invechit) proclamatziúne (GHICA S. 103) s. f.

PROCLAMÁTZIE s.f. Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunoshtintza publica un fapt de mare importantza. ♦ Apel tiparit avand un caracter agitatoric. [Pron. iei var. proclamatziune s.f. / cf. fr. proclamation lat. proclamatio].

PROCLAMÁTZIE s. f. comunicare oficiala prin care se aduce la cunoshtintza publica un fapt de mare importantza. ◊ apel tiparit avand un caracter agitatoric. (< fr. proclamation lat. proclamatio)

PROCLAMÁTZIE ~i f. 1) v. A PROCLAMA. 2) Apel cu contzinut politic urmarind scopuri de agitatzie; foaie volanta. /<fr. proclamation lat. proclamatio ~onis

proclamatziune sf vz proclamatzie

PROCLAMATZIÚNE s.f. v. proclamatzie.

proclamatzi(un)e f. 1. actziunea de a proclama publicatziune solemna; 2. scriere ce contzine proclamatziunea: proclamatziune de rasboiu.

*proclamatziúne f. (lat. proclamatio. ónis. Actziunea de a proclama enuntzare (declaratziune) publica solemna: proclamatziunea unuĭ rege. Scrierea care contzine aceasta declaratziune: proclamatziunile luĭ Bonaparte catre armata din Italia. SHi átzie.

proclamátzie (procla tzie) s. f. art. proclamátzia (tzia) g.d. art. proclamátziei; pl. proclamátzii art. proclamátziile (tzii)

proclamátzie s. f. (sil. cla tzie) art. proclamátzia (sil. tzia) g.d. art. proclamátziei; pl. proclamátzii art. proclamátziile (sil. tzii)

proclamatzie

PROCLAMÁTZIE s. 1. (POL.) declaratzie. (~ de independentza.) 2. manifest. (~ catre mase.) 3. chemare. (A publicat o ~ avantata.)

PROCLAMATZIE s. 1. declaratzie. (~ de independentza.) 2. manifest. (~ catre mase.) 3. chemare. (A publicat o ~ avintata.)

PROCLAMATZIE (< fr. proclamation < proclamer ; lat. proclamare a vesti cu voce tare) 1 Manifest sau apel tiparit cu caracter agitatoric. 2 Specie a discursului militar in care comandantzii se adreseaza in scris ostashilor fie pentru ai imbarbata fie pentru a le multzumi in urma vreunei victorii. Ex. Proclamatzia lui Tudor Vladimirescu catre tzara (1821): „Venitzi dar fratzilor cu totzi care avetzi arme cu arme iar care nu avetzi arme cu furci de fier shi cu lanci. Sa va facetzi degraba shi sa venitzi unde vetzi auzi k se afla adunarea cea orinduita pentru binele shi folosul a toata tzara k ne ajunge fratzilor atita vreme de cind lacramile noastre nu sau uscat...”

PROCLAMATZIA DE LA ISLAZ denumirea sub care este cunoscut programul Revolutziei de la 1848 din TZara Romaneasca elaborat de I. HeliadeRadulescu din insarcinarea Comitetului revolutzionar. Aprobarea ei de catre Adunarea populara de la Islaz (9/21 iun. 1848) marcheaza inceputul Revolutziei.