prizarit ~a [At: I. IONESCU C. 177/18 / V: (reg) ~rat a praz~ presa~ presarat prez~ / Pl: ~itzi ~e / E: prizari] 1 a (D. animale shi plante ori partzi ale lor) Care sa oprit din creshtere sau a degenerat din punct de vedere biologic din cauza unor conditzii neprielnice Si: (in)chircit pipernicit pirpiriu pricajit sfrijit (rar) nevoiash (reg) obidnic patic pimnicit pizghirit prizaratic rait. 2 a (Pex) Firav. 34 smf a (Pop) (Persoana) care duce o viatza modesta grea Si: amarat nenorocit prapadit sarac sarman. 5 a (Fig; fam) Lipsit de importantza de valoare Si: neinsemnat. 67 smf a (Reg) (Om) ranit² in razboi.

PRIZARÍT A prizaritzi te adj. (Despre fiintze mai rar despre plante) Care nu sa dezvoltat bine; chircit pipernicit mic firav. Slabutz prizarit infofolit in fel de fel de blani Grigore Virnav framinta cu pashi ostenitzi glodul din batatura conacului. GALAN Z. R. 121. Sau adunat o multzime de baietzi shi fete la shcoala intre cari eram shi eu un baiet prizarit rushinos shi fricos shi de umbra mea. CREANGA A. 2. (Cu pronuntzare regionala) Un calutz prizarit. Incepu a vorbi catra dinsul. SBIERA P. 50. ◊ Fig. Colbul ridicat din cartetzi lo sufla din ochelari SHi teo stringen doua shiruri ashezindute la coada In vro nota prizarita sub o pagina neroada. EMINESCU O. 1134. Varianta: prezarit a adj.

prizarit a. Mold. 1. slab marunt: eram un baiat prizarit rushinos shi fricos CR.; 2. fig. neinsemnat: in vr’o nota prizarita sub o pagina neroada EM. [Lit. stravazator: a prizari corespunde lui a prevedea in sens de a stravedea].

prazarit ~a a vz prizarit

presarat ~a a vz prizarit

prezarit ~a a vz prizarit

prizarat ~a a vz prizarit

PREZARÍT A adj. v. prizarit.

prezarít shi (ob.) prizarít a adj. Nord. Foarte slab orĭ mic care de abea se zareshte: cind il vezĭ asha prezarit (Drum Drept 1916 446) un copil prezarit. Fig. Mic neinsemnat: o nota prizarita supt o pagina neroada (Em.). SHi prizalit?

prizarésc rít V. prezaresc.

PRIZARÍT adj. 1. v. pipernicit. 2. v. slab. 3. v. debil.

PRIZARÍT adj. v. lovit marunt neimportant neinsemnat ranit.

PRIZARIT adj. 1. chircit degenerat inchircit nedezvoltat pipernicit pirpiriu pricajit sfrijit (rar) nevoiash slab sterp (inv. shi reg.) scazut (reg.) izinit obidnic pimnicit pizghirit rait shishtav (prin Ban.) miciculat (prin Bucov. shi Transilv.) prilestit (prin Olt.) tircav. (Planta ~.) 2. costeliv jigarit pipernicit pirpiriu prapadit rapciugos sfrijit slab slabanog uscat uscatziv (rar) uscacios (inv. shi reg.) mirshav rau sec secatziu secatziv (reg.) ogirjit (Mold. shi Transilv.) pogirjit. (Vita ~.) 3. debil delicat firav fragil gingash pirpiriu plapind sfrijit slab slabanog slabutz shubred (pop.) pitzigaiat (inv. shi reg.) mirshav ticalos (reg.) gubav moringlav (Munt. shi Transilv.) sighinash (Munt. shi Olt.) shishtav. (Un copil ~; o constitutzie ~.)

prizarit adj. v. LOVIT. MARUNT. NEIMPORTANT. NEINSEMNAT. RANIT.

Prizarit ≠ zdravan

prizarit a prizaritzi te adj. (pop. d. animale shi plante) care a ramas mic / nedezvoltat; pipernicit firav