pripi [At: (cca 1550), ap. DHLR II, 469 / V: (îrg) prepi, (reg) ~ispi / Pzi: ~pesc / E: slv приспєти cf slv припєщи] 1-2 vir (Înv; d. unități militare) A (se) deplasa grabnic către un loc. 3-4 vri (Îvp; d. oameni) A (se) grăbi când face ceva. 5-6 vri (Îvp; d. oameni) A da greș într-o acțiune din cauza grabei. 7 vtf (Înv; c. i. oameni) A determina pe cineva să acționeze în grabă Si: a grăbi, a îndemna, a zori. 8 vr (Îrg; d. oameni) A se strădui să facă ceva cât mai repede, la vreme etc. 9-10 vtr (Asr; c. i. acțiuni, deplasări etc.) A accelera pentru a realiza ceva. 11 vt (Înv; c. i. oameni) A urmări de aproape și în grabă pentru a pune pe fugă, pentru a învinge, pentru a prinde etc. Si: a fugări. 12 vt (Îrg) A surprinde asupra unui fapt reprobabil. 13-14 vtr (Îrg) A (se) încălzi puternic, la foc. 15 vt (Reg; c. i. un aliment) A coace sau a frige repede și superficial Si: a rumeni. 16 vr (Olt; Mun; spc; d. pâine) A se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă Si: (reg) a se coși. 17-18 vit (Îrg; d. soare) A arde. 19-21 vtri (Reg; d. soare; c. i. cereale sau fructe) A coace prematur, prin căldură și uscăciune.

PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru prea repede și (de obicei) cu prea puțină chibzuială. Dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? REBREANU, R. I 59. Trei zile și-a rupt picioarele... chibzuind fără să se pripească, alegînd fără să întrebe pe nimeni, numai ce i-a plăcut lui. BASSARABESCU, S. N. 178. Cine se pripește se poticnește (= graba strică treaba). ♦ Intranz. (învechit) A se grăbi, a se zori. Ion-vodă pripise a da bătălia cu o oră mai nainte. HASDEU, I. V. 155. Mihai-vodă, cu un trup de oaste alcătuită de romîni, ardeleni și cazaci, pripește de le iese înainte [tătarilor] la hotarul Țării Romînești. BĂLCESCU, O. II 74. ◊ Tranz. (Învechit și arhaizant) Împingînd bătaia în răspăr, au pripit acea înfricoșătoare izbîndă a lui Ștefan-vodă, care s-a vestit îndată cu faimă în lume și s-a pomenit în veac. SADOVEANU, F. J. 763. Răpede, pripea mersul pe sub umbrele dese ale copacilor. CONTEMPORANUL, VII 492. Gruia corbului vorbea: Corbule, pasere sură, Nu-mi pripi tu moartea mea. BIBICESCU, P. P. 287. ♦ (În corelație cu grăbi) A da greș. Nu te grăbi așa, Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace la un foc repede. V. perpeli. Vă sta... aici, pripindu-se la focul din mahalaua proștilor. VISSARION, B. 242. Văzură într-un colț al casei, stînd și pripindu-se la foc, o pisică. ȘEZ. VII 27. ◊ Tranz. Ia o puică și-un cucoș Și-i curățește frumos, Frige-mi-i, nu mi-i pripi, Doar mă voi tămădui. MARIAN, S. 136. 3. Tranz. (Despre soare) A dogori (puternic); a arde, a frige. Dar ce stau eu de vorbesc Și-n casă nu vă poftesc? Drumul v-o fi obosit, Soarele v-o fi pripit. TEODORESCU, P. P. 586. ♦ (Cu privire la plante) Rujulină Din grădină Ce-ai grăbit De-ai înflorit, Doar soarele te-a pripit? SEVASTOS, N. 234.

A PRIPÍ ~ésc tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a zori; a grăbi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) A expune unui eșec din cauza realizării în grabă. 3) (carne sau alte alimente) A coace la repezeală, numai pe deasupra; a pârpăli. 4) pop. (despre soare) A încălzi foarte puternic; a dogori. /<sl. prispeti

A SE PRIPÍ mă ~ésc intranz. 1) A acționa prea repede, în pripă; a se grăbi. 2) A-și expune corpul pentru un timp scurt la o sursă de căldură; a se încălzi ușor (la foc sau la soare); a se pârpăli. /<sl. prispeti

PRIPI vb. (Mold.) A surprinde. Acolo pripi pre un balaur intrînd în peșteră. DOSOFTEI, VS. Purcesesă și Vasilie Costache vornicul, ce, pripindu-l moartea acolo, s-au săvîrșit. N. COSTIN. Etimologie: sl. prispeti. Vezi și pripelnic, pripitoare.

pripì v. a se grăbi (cu o nuanță de precipitare): cine se pripește, adesea se poticnește. [Disimilat din pripri = bulg. PREPRŬ, a se grăbi].

pripì v. Mold. 1. a se coace de timpuriu: holdele încep a pripi; 2. a arde (vorbind de soare sau de foc): obraji pripiți de flacări. [Cf. slav. PRIPEKÕ, a se coace].

prepi v vz pripi

prispi v vz pripi

pripésc v. tr. (vsl. prĭ-spĭeti, a veni, a grăbi, d. spĭeti, a se coace de soare; sîrb. prispeti, a se coace de soare, rus. prispĭetĭ, a sosi la timp, ca și lat. maturare, a face matur, a se coace de soare, a se grăbi. Ar fi trebuit să se zică prispesc, ca dospesc d. dospĭeti. Dar, pin confuziune cu vsl. pri-pešti, a coace, a arde [V. prichicĭ], s’a zis pripesc). Grăbesc, zoresc, accelerez: a pripi pasu, mersu, plecarea. Grăbesc coacerea: soarele pripește grînele. Buc. Surprind, zăpsesc: poliția l-a pripit. V. intr. Mă grăbesc s’ajung (Vechĭ): a pripi undeva. Holdele’ncep a pripi, încep să se coacă răpede. Soarele pripește, arde, frige, dă prea multă căldură. V. refl. Mă grăbesc, mă zoresc: Cine se pripește, se poticnește (Prov.), graba strică treaba.

pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă

pripí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pripeáscă

PRIPÍ vb. a se grăbi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)

PRIPÍ vb. v. accelera, arde, constrânge, dogori, face, forța, frige, fugări, grăbi, hăitui, iuți, încinge, înfierbânta, obliga, pârjoli, prinde, rumeni, sili, surprinde, urgenta, urmări, zori.

PRIPI vb. a se grăbi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)

pripi vb. v. ACCELERA. ARDE. CONSTRÎNGE. DOGORI. FACE. FORȚA. FRIGE. FUGĂRI. GRĂBI. HĂITUI. IUȚI. ÎNCINGE. ÎNFIERBÎNTA. OBLIGA. PÎRJOLI. PRINDE. RUMENI. SILI. SURPRINDE. URGENTA. URMĂRI. ZORI.

A (se) pripi ≠ a zăbovi

A se pripi ≠ a zăbovi

pripí (pripésc, pripít), vb. – 1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Mold.) A surprinde. – Var. Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte sl., pripešti „a arde, a pîrli” și prispĕti „a se grăbi”, de unde un *pripĕti, cf. bg. pripiram „a se grăbi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der. pripac, s. n. (înv., văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), s. f. (grabă; dogoare, fierbințeală); pripec, s. n. (căldură sufocantă), cf. bg. pripek, sb. pripeka; pripelnic, adj. (grăbit, precipitat); pripie, s. f. (înv., precocitate).

pripí, pripésc, vb. IV 1. (înv.; despre unități militare) a se îndrepta, a se deplasa grabnic către un loc; a veni, a sosi repede într-un loc. 2. (refl.; înv. și pop.; despre oameni) a se grăbi, a se zori; a face un lucru în grabă și fără chibzuială; a da greș într-o acțiune din cauza grabei. 3. (înv.; despre oameni) a face, a obliga să acționeze în grabă; a grăbi, a îndemna, a zori (pe cineva). 4. (refl.; înv. și reg.) a se sili, a se strădui (să facă ceva cât mai repede). 5. (înv. și reg.; despre acțiuni, deplasări) a accelera, a iuți, a grăbi (pentru a realiza ceva). 6. (înv.; despre oameni) a urmări de aproape și în grabă pentru a pune pe fugă, pentru a învinge,pentru a prinde; a fugări. 7. (înv.) a constrânge, a forța, a sili (să facă ceva în grabă). 8. (înv. și reg.) a surprinde asupra faptului (reprobabil). 9. (înv. și reg.) a încălzi puternic, a înfierbânta, a încinge (la foc). 10. (reg.; despre alimente) a coace sau a frige repede și superficial; a prăji numai la suprafață; a rumeni. 11. (refl.; reg.; despre pâine) a se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă; a se coși. 12. (înv. și reg.; despre soare) a arde puternic, a dogori. 13. (reg.; despre cereale sau fructe) a face să ajungă la maturitate înainte de vreme, a coace prematur.