pretentzie sf [At: CANTEMIR IST. 163 / V: (inv) ~ede~ (S shi: predenzie) ~nsie ~nsione ~nsiune ~ion (S shi: pretenzion) sn ~iune / Pl: ~i / E: lat praetensio onis ger Prätension Prätention fr prétension] 1 Revendicare a unui drept sau a unui privilegiu de catre cel caruia i se cuvine. Si: (inv) pretenderima (ivr) pretanda. 2 (Ivr; ie) A cere ~i A cere despagubiri pentru un prejudiciu suferit. 3 Convingere nejustificata sau exagerata despre sine ori despre propriile actziuni. 4 Cerintza k pretentzia (3) sa fie impartashita sau acceptata. 5 Opinie despre ceva sau cineva. 6 Afirmatzie nedovedita sau neintemeiata despre ceva sau cineva. 7 Dorintza ambitzioasa Si: nazuintza (2) aspiratzie. 8 Ambitzie nejustificata Si: veleitate. 9 (Fig; lpl) Aere de superioritate Si: ifose fumuri (inv) pretenderisire (4) pretentziozitate 1011 (Iljv) Cu ~i (sau cu ~) (Care este) cu aere de superioritate de infatuare. 1213 (Ial) (Care se manifesta) cu o falsa aparentza de rafinament. 1415 (Ila) Fara ~ (sau fara ~i) Care este (lipsit de artificialitate sau) foarte modest. 16 (Ila) Cu ~ de... Care vrea sa para... 17 (Ial) Care ar vrea sa fie... corectata

PRETÉNTZIE pretentzii s. f. 1. (Uneori in constructzie cu verbele «a avea» «a ridica» «a formula») Revendicare a unui drept de catre cel care il are sau pretinde k il are. Se roaga sal invoieshti dupa plac shi nu mai are nici o pretentzie. DUMTRIU B. F. 51. Deshantzata pretentzie! zicea coconashul rasucindushi mustetzile. Zice k iam jurat so iau. NEGRUZZI S. I 20. Dupa mai multe lupte indelungate aceste pretentzii cad zdrobite de vitejia rominilor. BALCESCU O. II 12. 2. Convingere (de obicei nejustificata) care o are cineva despre meritele sale; cerintza k aceasta convingere sa fie impartashita shi de ceilaltzi. [Alecsandri] a ris shi a biciuit adesea pretentzia fara talent. IBRAILEANU SP. CR. 143. Dar tu care uitzi lesne duh fara de shtiintza Socoteshti k potzi oare prin astfel de mijloace Aratinduten lume vreo figura a face? Pretentzia aceasta mi sar parea ciudata. ALEXANDRESCU P. 92. ◊ (In constructzie cu verbul «a avea») Intentzie dorintza nazuintza ambitzioasa. Fireshte k nam de loc pretentzia de a aduce lumina in toate chestiile suspomenite. GHEREA ST. CR. II 105. Navem nicidecum pretentzia a fi privitzi k nishte legiuitori sau cel putzin k nishte povatzuitori. NEGRUZZI S. I 337. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu (sau fara) pretentzie (sau pretentzii) = cu (sau fara) exigentze cu (sau fara) aere de superioritate. Imi place [poezia] pentru k e naiva shi fara pretentzie. NEGRUZZI S. I 265. Daca unele piese aveau oarecare expresii familiare ele erau la locul lor shi indata venea dialogul elegant fara pretentzie shi natural id. ib. 344. ♦ (La pl.) Aere de superioritate; ifose fumuri. Patru contese... Umflate de pretentzii shi vrednice de jale. ALEXANDRESCU P. 92. Variante: (invechit) pretentziúne preteusiúne (ODOBESCU S. III 367) s. f.

PRETÉNTZIE s.f. 1. Drept (real sau inchipuit) care il revendica cineva. 2. (la pl.) Idee exagerata despre sine insushi; infumurare. [Gen. iei var. pretentziune s.f. / cf. fr. prétention it. pretensione < lat. praetentus].

PRETÉNTZIE s. f. 1. revendicare a unui drept a unui privilegiu. 2. (pl.) parere buna exagerata care o are cineva despre sine; infumurare. 3. exigentza. (< fr. prétention)

PRETÉNTZIE ~i f. 1) Revendicare a unui privilegiu in baza unui drept pretins. 2) Drept la care pretinde o persoana. 3) Opinie exagerata in legatura cu meritele proprii insotzita de dorintza ambitzioasa k aceasta opinie sa fie adoptata shi de alte persoane. ◊ Cu ~i cu aere de superioritate. Fara ~i simplu; modest. [G.D. pretentziei; Sil. tzie] /<fr. prétention

predentzie sf vz pretentzie

pretensie sf vz pretentzie

pretensione sf vz pretentzie

pretensiune sf vz pretentzie

pretentzion^[1] sn vz pretentzie corectata

pretentziune sf vz pretentzie

PRETENSIÚNE s. f. V. pretentzie.

PRETENTZIÚNE s. f. V. pretentzie.

PRETENTZIÚNE s.f. v. pretentzie.

pretentzi(un)e f. 1. dreptul ce are cineva sau crede cal are de a pretinde la ceva: are pretentziuni mari; 2. idee exagerata despre talentul sau meritul sau.

*pretentziúne f. (fr. prétention d. lat. praetentum supinu d. praeténdere a intinde inainte. V. intentziune). Actziunea de a pretinde de a aspira la ceva zicind k tzi se cuvine: a avea pretentziunĭ asupra uneĭ moshtenirĭ. Actziunea de a pretinde sa fiĭ considerat k de a te lauda: a avea pretentziunea de a fi cel dintiĭ de a fi mare savant. Pl. Nazurĭ mofturĭ tabeturĭ: un cĭocoĭ plin de pretentziunĭ. SHi éntzie.

preténtzie (tzie) s. f. art. preténtzia (tzia) g.d. art. preténtziei; pl. preténtzii art. preténtziile (tzii)

preténtzie s. f. (sil. tzie) art. preténtzia (sil. tzia) g.d. art. preténtziei; pl. preténtzii art. preténtziile (sil. tzii)

pretentzie

PRETÉNTZIE s. 1. v. cerere. 2. v. exigentza. 3. v. cerintza. 4. v. ambitzie. 5. veleitate (inv.) pretenderisire. (E plin de ~i.) 6. (la pl.) v. ingamfare. 7. (la pl.) v. ifose.

PRETENTZIE s. 1. cerere revendicare revendicatzie (inv.) pretenda (grecism inv.) pretenderima (turcism inv.) teclif. (~ lui a fost satisfacuta.) 2. exigentza rigurozitate severitate. (~ unui profesor fatza de elevii sai.) 3. cerintza exigentza imperativ necesitate nevoie obligatzie trebuintza (inv. shi reg.) nishtota (inv.) nevointza nevoire recerintza (fig.) comandament. (~iile epocii noastre.) 4. ambitzie veleitate (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~i.) 5. veleitate (inv.) pretenderisire. (E plin de ~i.) 6. (la pl.) ifose (pl.) (fig.) fumuri (pl.). (Te rog sa lashi ~iile.)