revendicare sf [At: HASDEU I. C. I 8 / V: ~vin~ / Pl: ~cari / E: revendica] 1 Pretindere de catre o persoana a unui drept sau a unui bun care i se cuvine shi care se afla in posesiunea altei persoane Si: (inv) revendicatzie (1). 2 (Ccr) Ceea ce se revendica Si: (inv) revendicatzie (2).

REVENDICÁRE revendicari s. f. Actziunea de a revendica; (concretizat) ceea ce se revendica. Revolta impotriva acestei societatzi putrede shi intzelegerea lui pentru revendicarile proletariatului le gasim exprimate puternic in poemul «Imparat shi proletar». SADOVEANU E. 77. Tudor Vladimirescu... plimbase din Cernetzi shi pina la Bucureshti lumina unor revendicari profetice. GALACTION O. I 275.

REVENDICÁRE s.f. Actziunea de a revendica shi rezultatul ei; revendicatzie; (concr.) ceea ce se revendica. [< revendica].

REVENDICÁRE s. f. actziunea de a revendica; ceea ce se revendica; revendicatzie. (< revendica)

revindicatziune sf vz revendicatzie

*revindicatziúne f. (fr. revendication din re shi lat. vindicatio reclamatziune. Jur. Actziunea de a revindica. SHi átzie dar ob. áre.

revendicáre s. f. g.d. art. revendicắrii; pl. revendicắri

revendicáre s. f. g.d. art. revendicarii; pl. revendicari

revendicare pl. revendicari

REVENDICÁRE s. v. cerere.

REVENDICARE s. cerere pretentzie revendicatzie (inv.) pretenda (grecism inv.) pretenderima (turcism inv.) teclif. (~ lui a fost satisfacuta.)