PRETÉNTZIE pretentzii s. f. 1. (Uneori in constructzie cu verbele «a avea» «a ridica» «a formula») Revendicare a unui drept de catre cel care il are sau pretinde k il are. Se roaga sal invoieshti dupa plac shi nu mai are nici o pretentzie. DUMTRIU B. F. 51. Deshantzata pretentzie! zicea coconashul rasucindushi mustetzile. Zice k iam jurat so iau. NEGRUZZI S. I 20. Dupa mai multe lupte indelungate aceste pretentzii cad zdrobite de vitejia rominilor. BALCESCU O. II 12. 2. Convingere (de obicei nejustificata) care o are cineva despre meritele sale; cerintza k aceasta convingere sa fie impartashita shi de ceilaltzi. [Alecsandri] a ris shi a biciuit adesea pretentzia fara talent. IBRAILEANU SP. CR. 143. Dar tu care uitzi lesne duh fara de shtiintza Socoteshti k potzi oare prin astfel de mijloace Aratinduten lume vreo figura a face? Pretentzia aceasta mi sar parea ciudata. ALEXANDRESCU P. 92. ◊ (In constructzie cu verbul «a avea») Intentzie dorintza nazuintza ambitzioasa. Fireshte k nam de loc pretentzia de a aduce lumina in toate chestiile suspomenite. GHEREA ST. CR. II 105. Navem nicidecum pretentzia a fi privitzi k nishte legiuitori sau cel putzin k nishte povatzuitori. NEGRUZZI S. I 337. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu (sau fara) pretentzie (sau pretentzii) = cu (sau fara) exigentze cu (sau fara) aere de superioritate. Imi place [poezia] pentru k e naiva shi fara pretentzie. NEGRUZZI S. I 265. Daca unele piese aveau oarecare expresii familiare ele erau la locul lor shi indata venea dialogul elegant fara pretentzie shi natural id. ib. 344. ♦ (La pl.) Aere de superioritate; ifose fumuri. Patru contese... Umflate de pretentzii shi vrednice de jale. ALEXANDRESCU P. 92. Variante: (invechit) pretentziúne preteusiúne (ODOBESCU S. III 367) s. f.