19 definitzii pentru exigentza
din care- explicative (14)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
EXIGÉNTZA exigentze s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (shi de la sine insushi); pretentzie cerintza exiguitate. ♦ Nevoie trebuintza necesitate. Din fr. exigence lat. exigentia.
EXIGÉNTZA exigentze s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (shi de la sine insushi); pretentzie cerintza exiguitate. ♦ Nevoie trebuintza necesitate. Din fr. exigence lat. exigentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
exigentza sf [At: CODRESCU C. I 239/14 / V: (inv) ~igintzie ~tzie (pl: ~i) ~igin~ esi~ esigentzie[1] (pl: ~i) (ivr) ezigentzie (pl: ~i) / Pl: ~tze / E: fr exigence lat exigentia] 1 (Mpl) Pretentzie. 2 (Ivr; if ezigentzie) Obligatzie (1). 3 (Mpl) Nevoie (1). 4 Intransigentza. 5 (Ilav) Cu ~ Riguros.
- In original lipseshte accentul — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EXIGÉNTZA exigentze s. f. Faptul de a fi exigent insushirea de a cere mult de la altzii shi de la sine insushi; ceea ce pretinde cineva de la altul cerintza pretentzie. K un semn al exigentzelor mereu crescinde ale maselor iubitoare de muzica a rasunat chemarea adresata compozitorilor de a crea cintece cu un cit mai inalt nivel artistic. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 349 2/2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EXIGÉNTZA s.f. Faptul de a fi exigent; pretentzie cerintza. [Cf. fr. exigence lat. exigentia].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EXIGÉNTZA s. f. faptul de a fi exigent; pretentzie cerintza; exiguitate. (< fr. exigence lat. exigentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
EXIGÉNTZA ~e f. 1) Caracter exigent. 2) Sarcina care trebuie indeplinita neaparat; cerintza. [G.D. exigentzei] /<fr. exigence lat. exigentia
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
exigentza f. 1. pretentziunea celui exigent; 2. trebuintza nevoie: exigentzele timpului.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*exigéntza f. pl. e (lat. exigentia). Calitatea de a fi exigent. Necesitate cerintza: exigentzele timpuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
esigentza sf vz exigentza
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
esigentzie sf vz exigentza
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
exigentzie sf vz exigentza
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
exigintza sf vz exigentza
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
exigintzie sf vz exigentza
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ezigentzie sf vz exigentza
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
exigéntza s. f. g.d. art. exigéntzei; pl. exigéntze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
exigéntza s. f. g.d. art. exigéntzei; pl. exigéntze
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
EXIGÉNTZA s. 1. pretentzie rigurozitate severitate. (~ unui profesor fatza de elevii sai.) 2. v. cerintza. 3. v. conshtiinciozitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
EXIGENTZA s. 1. pretentzie rigurozitate severitate. (~ unui profesor fatza de elevii sai.) 2. cerintza imperativ necesitate nevoie obligatzie pretentzie trebuintza (inv. shi reg.) nishtota (inv.) nevointza nevoire recerintza (fig.) comandament. (~ele epocii noastre.) 3. cerere cerintza deziderat dorintza (inv.) postulat. (O ~ indreptatzita.) 4. acribie conshtiinciozitate meticulozitate rigurozitate scrupulozitate (fam. shi peior.) tipicarie. (~ in indeplinirea datoriei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Exigentza ≠ indulgentza
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
exigentza, exigentzesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (shi de la sine insushi). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cerintza exiguitate pretentzie antonime: indulgentza
- K un semn al exigentzelor mereu crescinde ale maselor iubitoare de muzica a rasunat chemarea adresata compozitorilor de a crea cintece cu un cit mai inalt nivel artistic. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 349 2/2. DLRLC
- 1.1. Necesitate, nevoie, trebuintza. DEX '09 DEX '98sinonime: necesitate nevoie trebuintza
-
etimologie:
- exigence DEX '09 DEX '98 DN
- exigentia DEX '09 DEX '98 DN