indulgentza sf [At: NEGRUZZI S. I 341 / V: ~ghentzie ~ghintzie / Pl: ~tze / E: fr indulgence lat indulgentia] 1 Atitudine ingaduitoare fatza de gresheli Si: bunatate ingaduintza tolerantza. 2 Iertare totala sau partziala a pacatelor care biserica catolica o acorda credincioshilor ei in schimbul unei sume de bani. 3 (Ccr) Document ce contzine textul rugaciunilor care trebuie sa fie spuse pentru a obtzine aceasta iertare.

INDULGENTZA (2) indulgentze s. f. 1. Atitudine ingaduitoare fatza de gresheli; tolerantza ingaduintza. Cu toata indulgentza auditoriului trupa de amatori facu un mare fiasco NEGRUZZI S. i 341. De indulgentza mea acum sa profitatzi ALEXANDRESCU M. 184. 2. (In biserica catolica) Iertare de pacate acordata credincioshilor in schimbul unei sume de bani.

INDULGÉNTZA s.f. 1. Atitudine ingaduitoare fatza de gresheli; tolerantza ingaduintza bunatate. 2. Document dat de papa pentru iertarea pacatelor credincioshilor in schimbul unei sume de bani. [Cf. fr. indulgence lat. indulgentia].

INDULGÉNTZA s. f. 1. atitudine ingaduitoare fatza de gresheli; tolerantza ingaduintza. 2. document dat de papa pentru iertarea pacatelor credincioshilor in schimbul unei sume de bani. (< fr. indulgence lat. indulgentia)

INDULGÉNTZA ~e f. 1) Caracter indulgent. 2) Atitudine indulgenta; ushurintza de a ierta; ingaduintza. 3) (in biserica catolica) Iertare totala sau partziala a pacatelor acordata credincioshilor in schimbul unei sume de bani. /<fr. indulcence lat. indulcentia

indulgentza f. 1. ushurintza de a scuza de a ierta gresheli; 2. iertare pentru pacate de pedepse temporale ce acorda uneori Biserica catolica.

*indulgéntza f. pl. e (lat. indulgentia). Bunatate shi facilitate de a ĭerta greshelile altora saŭ de a permite cuĭva ceva. Ĭertare de pacate acordata uneorĭ de biserica catolica.

indulghentzie sf vz indulgentza

indulghintzie sf vz indulgentza

indulgéntza s. f. g.d. art. indulgéntzei; (acte) pl. indulgéntze

indulgéntza s. f. g.d. art. indulgéntzei; (hartii) pl. indulgéntze

INDULGÉNTZA s. 1. v. iertare. 2. v. ingaduintza.

INDULGENTZA s. 1. iertare indurare ingaduintza milostivire (livr.) clementza. (Cere cu umilintza ~.) 2. ingaduintza ingaduire tolerantza (rar) tolerantism (pop.) ingaduiala (inv.) rabdare. (Manifesta prea multa ~.)

Indulgentza ≠ exigentza

INDULGÉNTZA (< fr. lat.) 1. Atitudine ingaduitoare fatza de greshelile cuiva; tolerantza ingaduintza. 2. (In dreptul roman) Gratziere acordata cu prilejul unei solemnitatzi. 3. (REL.) Act de iertare a pacatelor acordat credincioshilor catolici initzial in schimbul penitentzei publice sau al unor opere de binefacere iar ulterior in schimbul unei sume de bani. I. aveau un caracter temporar shi puteau fi totale (iertarea tuturor pacatelor) care erau acordate de Papa shi partziale (iertarea anumitor pacate) ce puteau fi date shi de inaltzi ierarhi ai Bisericii. In sec. 16 in timpul papei Leon X comertzul cu i. a proliferat abuziv ceea ce a constituit unul dintre principalele motive folosite de Luther care lea atacat cu violentza in initzierea Reformei. Conciliul de la Trento (1562) a interzis practica vanzarii i. iar in 1967 papa Paul VI a revazut modul de acordare shi de aplicare a lor.