tolerantza sf [At: CALENDARIU (1814) 4/25 / V: (inv) ~tzie / Pl: ~tze / E: lat tolerantia ger Toleranz fr tolérance] 1 Atitudine ingaduitoare Si: indulgentza ingaduintza. 2 (Inv) Admitere a practicarii shi a altor religii decat cea oficiala a statului Si: (ivr) tolerantism. 3 Dispozitzie care o are organismul de a suporta anumite medicamente substantze conditzii de mediu etc. 4 (Teh) Diferentza intre valoarea maxima shi minima admisibila pentru o anumita marime sau dimensiune caracteristica a unui material piesa sau obiect exprimand gradul de precizie cu care acestea trebuie realizate. 5 Abatere admisa de la dimensiunea greutatea calitatea etc. prevazuta pentru un anumit produs. 6 (Is) Casa de ~ Stabiliment in care se practica prostitutzia Si: bordel.

TOLERÁNTZA tolerantze s. f. 1. Faptul de a tolera; atitudine ingaduitoare; ingaduintza indulgentza. Ishi au shi ei ale lor gresheli shi tolerantza este reciproca. SADOVEANU Z. C. 74. Tolerantza religioasa au fost un act pururea cunoscut. RUSSO S. 74. ◊ Casa de tolerantza = bordel. 2. Obishnuintza sau dispozitzie care o are organismul de a suporta anumite medicamente sau substantze. 3. Abatere admisa de la greutatea masura calitatea unui produs. Sa imbunatatzeasca calitatea cei de la furnale cu 25 % fatza de tolerantza admisa. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 159 101.

TOLERÁNTZA s.f. 1. Faptul de a tolera; ingaduintza indulgentza. ♦ Casa de tolerantza = bordel lupanar. 2. Obishnuintza sau dispozitzie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substantze. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea de la masura de la calitatea de la numarul obishnuit al unei marfi etc. ♦ (Tehn.) Diferentza dintre dimensiunea maxima shi minima admisa in prelucrarea unui anumit material shi valoarea nominala a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolérance].

TOLERÁNTZA s. f. 1. atitudine ingaduitoare; ingaduintza indulgentza. ◊ casa de ~ = bordel lupanar. 2. obishnuintza sau dispozitzie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substantze. ◊ (biol.) insushire a unor organisme de a trai de a se dezvolta in conditzii nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea masura calitatea de la numarul obishnuit al unei marfi etc. ◊ (tehn.) diferentza dintre dimensiunea maxima shi cea minima admisa in prelucrarea unui anumit material shi valoarea prescrisa in norme shi standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolérance germ. Toleranz lat. tolerantia)

TOLERÁNTZA ~e f. 1) Atitudine de om tolerant; ingaduintza; indulgentza. ~ religioasa. ◊ Casa de ~ bordel; lupanar. 2) Abatere admisa de la greutatea masura sau calitatea unei marfi. 3) Obishnuintza a unui organism de a suporta un medicament. /<fr. tolérance

tolerantza f. 1. indulgentza pentru ceea ce nu se poate impiedeca sau nu trebue sa fie impiedecat; 2. permisiune ce un guvern acorda a se practica alte culturi in afara de cele recunoscute de Stat; 3. principiu de a nu persecuta din cauza religiunii; 4. dispozitziunea celor ce suporta cu rabdare opiniuni opuse la ale lor.

*tolerántza f. pl. e (lat. tolerantia). Indulgentza in privintza ideilor saŭ credintzeĭ religioase: tolerantza Romanilor. Indulgentza ingaduintza fatza de purtarea cuĭva: tolerantza oarba. Calitatea de a suporta medicamentele: tolerantza unuĭ bolnav. Indulgentza care statu o acorda la fabricarea monetelor cind is ceva maĭ ushoare saŭ maĭ grele de cit trebuĭe.

tolerántza s. f. g.d. art. tolerántzei; pl. tolerántze

tolerántza s. f. g.d. art. tolerántzei; pl. tolerántze

TOLERÁNTZA s. v. ingaduintza.

TOLERANTZA s. indulgentza ingaduintza ingaduire (rar) tolerantism (pop.) ingaduiala (inv.) rabdare. (Manifesta prea multa ~.)

Tolerantza ≠ intolerantza