cerintza sf [At: MAIORESCU D. I 5 / Pl: ~tze / E: cere + intza] 1 Pretentzie. 2 Conditzie. 3 Obligatzie conventzionala. 4 Nevoie. 56 (Spc) Enuntz a ceea ce trebuie sa fie (aflat sau) efectuat intrun exercitziu didactic.

CERÍNTZA cerintze s. f. Nevoie pretentzie; exigentza. Imbinarea muncii politice cu munca economica constituie una din cerintzele de baza ale conducerii de partid. SCINTEIA 1953 nr. 2707. Ridicarea [emisiunilor muzicale]... la nivelul cerintzelor maselor este o sarcina de prima urgentza... ce sta in fatza Comitetului de radio. CONTEMPORANUL S. II 1951 nr. 223 2/3. Trebuiesc observate cerintzele scenei. GHEREA ST. CR. II 248.

CERÍNTZA cerintze s. f. Nevoie pretentzie; exigentza. Din cere + suf. intza.

CERÍNTZA ~e f. 1) Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesitatzi curente. ~ de baza. 2) Sarcina care trebuie indeplinita neaparat; exigentza. ~a epocii noastre. ~ele oamenilor. /a cere + suf. ~intza

cerintza f. cerere neaparata.

ceríntza f. pl. e shi (nord) ĭ. Exigentza ceĭa ce se cere ceĭa ce trebuĭe sa facĭ: principala cerintza a soldatuluĭ e sa fie disciplinat.

ceríntza s. f. g.d. art. ceríntzei; pl. ceríntze

ceríntza s. f. g.d. art. ceríntzei; pl. ceríntze

CERÍNTZA s. 1. exigentza imperativ necesitate nevoie obligatzie pretentzie trebuintza (inv. shi reg.) nishtota (inv.) nevointza nevoire recerintza (fig.) comandament. (~ele epocii noastre.) 2. cerere deziderat dorintza exigentza (inv.) postulat. (O ~ indreptatzita.) 3. necesitate nevoie solicitare trebuintza. (TZine seama de ~ele pietzei.)

CERINTZA s. 1. exigentza imperativ necesitate nevoie obligatzie pretentzie trebuintza (inv. shi reg.) nishtota (inv.) nevointza nevoire recerintza (fig.) comandament (~ele epocii noastre.) 2. cerere deziderat dorintza exigentza (inv.) postulat. (O ~ indreptatzita.) 3. necesitate nevoie solicitare trebuintza. (TZine seama de ~ele pietzei.)